De la „Miss World“ la „Madame No“

Faimosul şezlong summitului G8 de la Heiligendamm pare a fi astăzi o relicvă din vremuri demult apuse. El a fost adus special la Stuttgart pentru membrii Uniunii Creştin-Democrate, aceştia distrându-se de minune în diferite poze de grup pe şezlongul unde doamna Merkel se fotografia împreună cu cei mai puternici lideri mondiali.

Acel moment era în vara lui 2007, când Angela Merkel atinsese apogeul popularităţii şi al mandatului său de şefă a executivului de la Berlin. Era preşedinte în exerciţiu al Consiliului European, era preşedinte al G8. Atunci îl convingea pe preşedintele american să nu mai blocheze eforturile de legiferare a protecţiei mediului şi media la Bruxelles acordul asupra principiilor Tratatului de la Lisabona. Cotidianul „Bild” a numit-o atunci „Miss World”, iar revista Forbes i-a acordat pentru a doua oară consecutiv titlul de „cea mai puternică femeie a lumii”.

Management de criză

La începutul anului 2008, doamna Merkel a reuşit în primă instanţă să continue în politica internaţională succesele din 2007. În luna martie a dus relaţiile cu Israelul la un nivel cu totul nou, fiind şi primul şef de guvern care a susţinut vreodată un discurs în faţa legislativului de la Tel-Aviv. În aprilie i-a ţinut piept lui George W. Bush în cadrul summitului NATO de la Bucureşti, blocând o aderare prematură a Georgiei şi Ucrainei la Alianţa Nord-Atlantică. La summitul G8 de la Toyako, Merkel a reuşit să concretizeze măsurile de combatere a efectului de seră, continuând acordul de principiu mediat la Heiligendamm. Şi în conflictul georgian, doamna cancelar a depus eforturi remarcabile alături de preşedintele francez Sarkozy.

Izolare în UE

Criza financiară internaţională a coincis cu o sporire considerabilă a presiunii asupra şefei executivului german. La scurt timp de la declanşarea crizei, Merkel a fost catalogată drept piedică în calea rezolvării situaţiei, datorită opoziţiei sale faţă de un răspuns concertat la nivel comunitar pentru a adresa problemele economice. Deciziile interne ale doamnei cancelar au fost privite cu reţinere şi au părut ezitante şi de prea mică anvergură. În ziarele europene, politica guvernului Merkel a fost descrisă ca fiind lipsită de orice curaj, ba chiar temătoare. Din partea revistei „Spiegel, Angela Merkel a primit porecla „Madame No”.

Politica „paşilor mărunţi”, care îi adusese atâtea laude şi atâtea succese, nu mai era compatibilă cu vremurile tulburi ale crizei. Colegii europeni au început să o izoleze treptat, până când preşedintele francez Sarkozy, în pregătirea summitului de iarnă al UE, a decis să aibă o întrevedere doar cu premierul britanic şi cu preşedintele CE. Doamna Merkel nu a mai fost invitată.

Rămâne de văzut cum va acţiona Angela Merkel la începutul lui 2009. Pe agenda ei se află o criză economică de proporţii, stabilirea de relaţii cu noua administraţie americană, un summit NATO şi unul G-20. Toate aceste momente sunt decisive pentru dansul de toamnă, când Angela Merkel va candida pentru un nou mandat în fruntea guvernului...