De la lectorul de editură la completul de judecată
19 ianuarie 2004Publicitate
Pentru oamenii de artă ai zilelor noastre, a fi stăpân pe actul creaţiei în sine nu mai este de ajuns. Aceştia trebuie să aibă cunoştiinte amănunţite de drept şi avocaţi buni.
Ştirile din domeniul cultural arată că o foarte bună stăpânire a propriului domeniu de creaţie nu mai reprezintă singura condiţie a succesului. Actorii, muzicienii, pictorii sau scritorii trebuie să dispună de cunoştiinţe, care trec dincolo de domeniul propriu-zis al creaţiei. Ziarul "Die Welt", dedică un serial întreg problemelor legale cu care se confrunta creatorii de cultură, în special scriitori, în Germania de azi.
Contractele încheiate între scriitori şi editori se limitează la o înşiruire de pasaje legale referitoare la drepturile şi obligaţiile celor două părţi semnatare, incluzând desigur şi drepturile financiare ce revin fiecărei parţi. Şi totuşi, în 2003, o prevedere obişnuită în asemenea contracte a făcut, în mod neaşteptat, multă vâlvă. "Autorul va atenţiona editura în scris asupra riscului de a leza dreptul la viaţă privată al persoanelor prezentate în manuscris", este paragraful care dă multă bataie de cap atât editurilor cât şi scriitorilor.
Exemple de apariţii publicistice care au ajuns în faţa completului de judecată, fiind ulterior chiar retrase de pe piaţă, sunt nenumărate. De la cărţulia cu bârfe a cantautorului german Dieter Bohlen, "Dincolo de culise", la biografia lui Herbert Grönemeyer şi la romanele "Esra" de Maxim Biller şi "Meere" de Alban Nicolai Herbst, în care foste prietene ale autorilor pretind a se recunoaşte, fiindu-le astfel lezat dreptul la intimitate, editurile continuă să caute modalitatăţi de a elimina riscul unor procese costisitoare, ce ar urma noilor apariţii.
"Jurişii descoperă branşa editurilor", rezumă Rainer Dresen, de la editura Random House, nenumăratele procese iscate de publicarea cărţii lui Dieter Bohlen.
Într-adevăr, din ce in ce mai mulţi avocaţii se simt atraşi de caracterul lucrativ al apariţilor publicistice.
Ca atare, editurile se văd nevoie să transfere responsabilitatea morală şi financiară de pe umerii lor pe cei ai autorilor de drept, adică ai scriitorilor. Se caută încă soluţii, dar experţii sunt convinşi că formula finală nu se va lăsa mult aşteptată.
Dacă această circumspecţie şi transferul responsabilităţii au sens în cazul biografiilor şi autobiografiilor, literatura în sine va suferi o îngrădire a libertăţii. Atât timp cât anumite persoane ce pretind a se recunoaşte în diverse scrieri artistice primesc câştig de cauză din partea completului de judecată, libertatea de a gândi şi crea va fi serios afectată. Până acum, completele de judecată din Germania au decis în favoarea persoanelor aşa-zis lezate în sfera vieţii intime. Speranţa oamenilor de artă depinde acum de deciziile celor mai înalte instanţe de judecata din Republica Federala, care urmează să hotărască în recursurile pe rol şi care îsi vor pune definitiv pecetea pe soarta literaturii şi, în general, a procesului de creaţie în lumea contemporană.
Ştirile din domeniul cultural arată că o foarte bună stăpânire a propriului domeniu de creaţie nu mai reprezintă singura condiţie a succesului. Actorii, muzicienii, pictorii sau scritorii trebuie să dispună de cunoştiinţe, care trec dincolo de domeniul propriu-zis al creaţiei. Ziarul "Die Welt", dedică un serial întreg problemelor legale cu care se confrunta creatorii de cultură, în special scriitori, în Germania de azi.
Contractele încheiate între scriitori şi editori se limitează la o înşiruire de pasaje legale referitoare la drepturile şi obligaţiile celor două părţi semnatare, incluzând desigur şi drepturile financiare ce revin fiecărei parţi. Şi totuşi, în 2003, o prevedere obişnuită în asemenea contracte a făcut, în mod neaşteptat, multă vâlvă. "Autorul va atenţiona editura în scris asupra riscului de a leza dreptul la viaţă privată al persoanelor prezentate în manuscris", este paragraful care dă multă bataie de cap atât editurilor cât şi scriitorilor.
Exemple de apariţii publicistice care au ajuns în faţa completului de judecată, fiind ulterior chiar retrase de pe piaţă, sunt nenumărate. De la cărţulia cu bârfe a cantautorului german Dieter Bohlen, "Dincolo de culise", la biografia lui Herbert Grönemeyer şi la romanele "Esra" de Maxim Biller şi "Meere" de Alban Nicolai Herbst, în care foste prietene ale autorilor pretind a se recunoaşte, fiindu-le astfel lezat dreptul la intimitate, editurile continuă să caute modalitatăţi de a elimina riscul unor procese costisitoare, ce ar urma noilor apariţii.
"Jurişii descoperă branşa editurilor", rezumă Rainer Dresen, de la editura Random House, nenumăratele procese iscate de publicarea cărţii lui Dieter Bohlen.
Într-adevăr, din ce in ce mai mulţi avocaţii se simt atraşi de caracterul lucrativ al apariţilor publicistice.
Ca atare, editurile se văd nevoie să transfere responsabilitatea morală şi financiară de pe umerii lor pe cei ai autorilor de drept, adică ai scriitorilor. Se caută încă soluţii, dar experţii sunt convinşi că formula finală nu se va lăsa mult aşteptată.
Dacă această circumspecţie şi transferul responsabilităţii au sens în cazul biografiilor şi autobiografiilor, literatura în sine va suferi o îngrădire a libertăţii. Atât timp cât anumite persoane ce pretind a se recunoaşte în diverse scrieri artistice primesc câştig de cauză din partea completului de judecată, libertatea de a gândi şi crea va fi serios afectată. Până acum, completele de judecată din Germania au decis în favoarea persoanelor aşa-zis lezate în sfera vieţii intime. Speranţa oamenilor de artă depinde acum de deciziile celor mai înalte instanţe de judecata din Republica Federala, care urmează să hotărască în recursurile pe rol şi care îsi vor pune definitiv pecetea pe soarta literaturii şi, în general, a procesului de creaţie în lumea contemporană.
Publicitate