De la barbarismul in direct la barbarismul online

Am citit – inainte de a ma aseza in fata calculatorului – o sumedenie de forumuri si diverse site-uri rasfoind comentarii la "articolul zilei" de luni, 4 octombrie, in presa romaneasca.

A incetat din viata mama presedintelui Romaniei, doamna Elena Basescu. Multi romani au uitat de proverbul stravechi "De morti numai de bine" si s-au apucat sa o injure literalmente pe doamna Basescu si sa arunce asupra dumneaei toate relele de care il acuza pe fiul sau, Traian Basescu, presedintele Romaniei. Am citit injuraturi despre care credeam ca au disparut din vocabularul de zi cu zi. Am invatat chiar si unele noi.

Am descoperit niste comentarii de un cinism infiorator. Ca astfel de "interventii" nu sunt deloc la locul lor, este - pentru majoritatea dintre noi - de la sine inteles. Ca eu nu pot intelege cum unii oameni pot debita asa ceva intr-o situatie tragica pentru un om – indiferent de cine este el sau ea – nici macar nu conteaza. In extremis putem afirma ca fiecare are dreptul la o opinie si ca si-o poate striga in gura mare pentru ca traieste intr-o societate libera.

Dar asta nu inseamna ca presa – acel caine de paza al liberatii si democratiei – are dreptul sa trateze moartea doamnei Basescu in maniera in care a facut-o. Uitandu-ma la site-urile care acompaniaza fie presa scrisa, fie marile televiziuni de stiri romanesti, majoritatea dintre ele deschid editia online cu litere de-o schioapa ce anunta decesul doamnei Basescu.

In primul rand, cu tot respectul si consideratia datorata familiei prezidentiale in asemenea momente, moartea doamnei Elena Basescu nu este stirea zilei de luni, 4 octombrie. Unde a publicat presa noastra avertismentul Fondului Monetar International conform caruia creditele neperformante ar urma sa creasca in Romania? Nu suntem in plina criza economica si financiara? Nu avem mii de oameni pe cale sa dea in judecata banci pentru practicile abuzive de pana acum? Nu ne plangem ca economia romaneasca sufera de pe urma inghetarii aproape totale a creditarii si de pe urma lipsei unei posibilitati de finantare a activitatii curente la putinele societati care mai produc ceva in Romania? Ba da, dar presa e mult prea ocupata cu o stire de scandal, care in tarile cu mass-media civilizata nu ar fi fost scandal. De asemenea, unde a fost stirea - de importanta europeana - despre China care va investi masiv in Grecia, economia europeana cea mai afectata de criza? Dar cea despre SUA care isi avertizeaza cetatenii cu privire la iminente atacuri teroriste in Europa?

Asadar, presa a deviat – ca de obicei – atentia opiniei publice de la temele cu adevarat importante pentru natiune. Pentru a nu stiu cata oara, presa romaneasca si-a incalcat rolul si misiunea asumate fata de societate: informarea obiectiva a populatiei cu privire la teme de importanta nationala si internationala si explicarea contextului fenomenelor si a implicatiilor acestora asupra Romaniei.

Mai grav insa este faptul ca in numele democratiei si al libertatii de exprimare, site-urile media din Romania au permis publicarea acelor comentarii nesimtite si aberante in opinia mea. Cum poate justifica o institutie de presa aprobarea unui comentariu in care un oarecare cetatean cauta ajutor sa se imbete de bucurie la auzul vestii mortii mamei presedintelui? De ce nu reuseste jurnalismul romanesc sa gaseasca decenta si respectul pentru propria activitate si propria breasla? Nemaivorbind de respectul cuvenit oricarui "subiect" al unei stiri, indiferent de ce natura este stirea respectiva.

Am scris mai demult despre "Barbarismul in direct", acuzand atunci televiziunile de stiri pentru felul in care relateaza de la scena unor accidente. Acum insa, sunt prea multe site-uri media care au permis un asemenea derapaj. Este inadmisibil ca pagini cu trafic atat de intens sa isi permita sa nu modereze comentariile utilizatorilor. Democratia e democratie si libertatea e libertate. Dar libertatea nu ne da dreptul de a terfeli prin intermediul "celui mai democratic" mediu de informare numele unei persoane decedate.

Spuneam in urma cu ceva vreme – si eram in asentimentul multor cititori si comentatori de pe acest site – ca presa romaneasca are nevoie urgenta de un mecanism de reglementare si monitorizare, care sa impiedice manifestari de asemenea fel. Propuneam un model de autoreglementare si asumare a raspunderii in fata consumatorilor de informatie. Dar incep sa cred ca vorbeam in dodii. Acum imi dau seama ca autoreglementarea presei romanesti ar fi ca incercarea Baronului Münchhausen de a iesi din mlastina tragandu-se singur de par. El a reusit. In basm...

Autor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz