1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

De fier, dar o Lady

Rodica Binder9 aprilie 2013

A schimbat faţa Marii Britanii, mersul lumii, a lăsat o moştenire politică în efervescenţă şi o doctrină controversată: Margaret Thatcher. Şi post mortem, personalitatea fostei Doamne de Fier polarizează spiritele.

https://p.dw.com/p/18CLC
LONDON - SEPTEMBER 10: Baroness Margaret Thatcher arrives at the UK Commemorative Service for Northern Ireland Operations at St Paul's Catherderal on September 10, 2008 in London, England. (Photo by Chris Jackson/Getty Images)
Imagine: Getty Images

„Zis şi făcut” pare a fi fost deviza baronesei of Kesteven, Margaret Hilda Thatcher, cea care a guvernat Marea Britanie din 1979 pînă în 1990, bătînd toate recordurile în materie de longevitate politică. Şi nu numai atît. Prima femeie premier a Regatului Unit a creat, prin chiar stilul ei de a acţiona, o ideologie politică de o remarcabilă vitalitate, pragmatică şi eficientă, congruentă cu globalizarea, consonantă cu neoliberalismul.

Dar, supranumita Doamnă de Fier, care şi-a dat la vîrsta de 87 de ani obştescul sfîrşit, a polarizat spiritele ca niciunul din predecesorii contemporanii şi urmaşii ei autohtoni şi europeni. Editorialiştii care evocă memoria şi faptele dispărutei nu se pot nici ei sustrage întru totul fascinaţiei pe care, post mortem, Lady Thatcher continuă să o exercite.

Trecîndu-i în revistă faptele şi stilul, DIE WELT o coboară de pe piedestal pe Margaret Thatcher, o aduce la nivelul bunului simţ comun, atribuindu-i o înţelepciune, o inteligenţă specifică unei bune gospodine care, fără vorbă multă, ştie exact ce are de făcut, ia decizii rapide şi trece imediat la treabă. Rezultatul este bun, după unii, rău, după alţii.

Nici nu se putea altfel, de vreme ce la mijloc se află o ideologie ce-i aparţine întru totul fostei şefe a guvernului britanic, purtîndu-i numele: thatcherism, deduce TAGESZEITUNG. Bilanţul aplicării acestei reţete este, în optica aceluiaşi ziar, următorul:

Deregularizare, privatizare, demolarea statului social ca şi a sentimentului solidarităţii sociale. Margaret Thatcher este răspunzătoare pentru zdrobirea sindicatelor, ruina sectorului public, mai cu seamă a sistemului naţional de asistenţă medicală. Speranţa ca o femeie ajunsă la conducerea unei mari naţiuni să favorizeze şi adieri feministe în spaţiul politicii a rămas neîmplinită.

Dar în timp ce unii o celebrează ca pe o icoană a capitalismului conform pieţii, alţii o anatemizează degradînd-o la rolul unei vrăjitoare neoliberale, sesizează MITTELBAYERISCHE ZEITUNG, încercînd să formuleze un bilanţ echidistant: Rolul ei fundamental în destinul recent al Marii Britanii nu poate fi negat. Cît de scindate sunt şi azi reacţiile pe care Margaret Thatcher le stîrneşte se va vedea în zilele următoare cînd se va discuta dacă fosta Doamnă de Fier merită sau nu funeralii de stat. Funeralii, de care au parte marile personalităţi care au unit spiritele şi ţara, ceea ce nu se poate neapărat afirma despre nobila răposată.

Totuşi, Marea Britanie este azi departe de a cunoaşte o alternativă la thatcherism, după ce promisiunile laburiştilor au fost îngropate sub un gigantic munte de datorii, deduce NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Aceasta fiindcă, aminteşte pe drept cuvînt LE FIGARO, Margaret Thatcher nu numai că a salvat la vremea ei Regatul Unit de la prăbuşirea în prăpastie, ci a lăsat o moştenire ce depăşeşte şi Insulele Britanice şi frontierele ideologice: democraţiile occidentale se pot din nou impune dacă se orientează după idei clare şi acţionează cu intransigenţă şi fermitate.

Cu ideile ei, fixe precum era ondulaţia permanentă a podoabei sale capilare, Margaret Thatcher a născut o ideologie care în pofida unor eşecuri, încă mai înfloreşte, concede ironic ziarul francez LIBERATION, menţionînd însă că actuala criză este şi o criză a thatcherismului.

Impresie împărtăşită de moscovitul WEDOMOSTI care consideră politica economică a Doamnei Thatcher o bombă cu ceas care a explodat cîteva decenii mai tîrziu.  Năvala unui capitalism neînfrînat împotriva căruia azi se revoltă nu doar indignaţii de profesie ci şi majoritatea economiştilor, îşi află originile în politica iniţiată de Margaret Thatcher, scrie DE MORGEN. Ziarul flamand pomeneşte şi nedumeririle pe care le-a încercat Tony Judt. Istoricul britanic s-a întrebat cum de a fost posibil ca societatea occidentală care, pînă la venirea la putere a lui Margaret  Thatcher, s-a lăsat condusă de principiile social-democrate ale economistului Keynes, să fi îmbrăţişat larg, peste noapte, modelul ultraliberal promovat de Doamna de Fier, model soldat cu criza actuală şi cu uriaşe discrepanţe sociale. Maggie a murit, dar moştenirea ei dăinuie.

Rolul deţinut de Margaret Thatcher, alături de Ronald Reagan, în lupta împotriva Imperiului Răului, luptă soldată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a Cortinei de Fier, este mai puţin evocat de editorialişti. Totuşi, din ţinuturile baltice, LATVIJAS AVIZE subliniază acest merit deosebit al marii dispărute. Al cărei calibru politic rămîne şi azi încă unic şi de neegalat, relevă cotidianul catolic LA CROIX.