De ce va pierde Obama

Atmosfera politică americană nu e, în aceste zile, prea departe de intensitatea celei româneşti. În timp ce, la Bucureşti, stânga se străduieşte din răsputeri să dezechilibreze o maşinărie guvernamentală de dreapta şi să disloce instituţiile pe care se sprijină puterea unui preşedinte manifest anticomunist, în SUA are loc, de la o vreme, un proces similar, dar cu semn politic schimbat. Peste ocean a luat proporţii o mişcare conservatoare, care a declanşat pe nesimţite o veritabilă revoluţie. O revoluţie paşnică, însă de-o intensitate enormă.

Sursa ei este ostilitatea imensă pe care au generat-o politica şi personalitatea preşedintelui Obama. Nemulţumirile au cauze diverse. Le-a hrănit, în parte, radicalitatea măsurilor de tip socialist adoptate de cel ajuns acum doi ani la putere pe creasta unui val de simpatie ce-a cuprins, paradoxal, o ţară, a cărei populaţie, spre deosebire de elita ei, este preponderent religioasă şi de dreapta.

Alimentată de promisiunile cvasi-mesianice ale unui candidat democrat ce părea să contrazică toate prejudecăţile despre elita politica americană, această simpatie s-a erodat cu o ameţitoare repeziciune. Înzestrat de popularitatea sa uriaşă, dobândită peste noapte, nu numai cu învestitura la Casa Albă, ci şi cu o confortabilă majoritate parlamentară, Obama n-a reuşit să-şi onoreze generoasele angajamente, eşuând, în condiţii de criză, mai ales în ultrasensibilul domeniu economic. America are în prezent o creştere economică dublată de un şomaj care nu dă semne să se reducă, precum şi cheltuieli publice debordante, care au sfârşit prin a înfuria chiar şi electoratul moderat. Necazurile cele mai mari i-a pricinuit lui Obama în special impunerea brutală a unei asigurări medicale obligatorii pentru toţi, care stârnit ample frustrări în rândul unei mari părţi a conservatorului electorat american.

În consecinţă, la 2 noiembrie, actualul preşedinte al SUA se va vedea grav penalizat. Democraţii săi vor pierde în mod aproape cert majoritatea din Camera Reprezentanţilor. Şi nu este exclus să le scape şi controlul asupra celei din Senat, camera superioară a Congresului american, deşi sondajele recente indicau un mic reviriment al democraţilor.

De impopularitatea preşedintelui - cauza esenţială a înfrângerii Partidului Democrat în apropiatele alegeri - vor profita nu doar republicanii. Se vor impune probabil şi candidaţi independenţi, propulsaţi în prim-planul scenei politice de revoluţia conservatoare a mişcării de la talpa ţării, declanşată după alegerea ca preşedinte a lui Obama şi devenită faimoasă sub denumirea de Tea-Party.

Dar miza mare nu este Congresul, ci scrutinul prezidenţial din 2012. Rezultatul său va depinde, în bună măsură, de comportamentul în Congres al candidaţilor conservatori care vor cuceri mandate la 2 noiembrie, precum şi de capacitatea lui Obama de a învăţa din propriile-i greşeli. Determinantă promite să fie însă atunci nu doar evoluţia economică a ţării, ci şi auto-percepţia unei Americi, aflate de la o vreme într-un pronunţat şi dureros declin global.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder