1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

De ce taci Europa? Und eşti, America?

Nu vedeţi oare ce se întâmplă în aceste zile la Bucureşti? Nu vă uitaţi peste gard, spre ambasadele din capitalele voastre, occidentale?

N-aţi aflat că noului ministru de externe, subalternul unuia din candidaţii scrutinului prezidenţial, nici prin cap nu-i trece să înfiinţeze noi secţii de votare în străinătate pretextând că nu l-ar lăsa legea, deşi el şi stăpânul lui, premierul, ar avea la dispoziţie instrumentul ordonanţei de urgenţă? De care cu asupra de măsură s-a făcut uz şi abuz la Bucureşti, ani mulţi la rând?

N-aveţi de gând să protestaţi? N-aţi văzut mii de români furaţi, deposedaţi de dreptul lor constituţional de a vota, călcaţi cinic în picioare de slujitorii antidemocratici ai unui premier plagiator, ai cărui partizani lansează acţiuni şi lozinci amintind de nazism?

Nu ştiu ce sentimente vă încearcă, dar eu prea bine nu mă simt, deşi, de această dată, în răspăr cu toate sondajele trucate, am mare încredere în discernământul electoratului român. Deşi, de-această dată, văd bine că agresivitatea guvernanţilor este copilul fricii de mânia cetăţenilor, ce a cuprins puterea.

Îmi amintesc totuşi de toamna anului 2012. Atunci, după alegerile româneşti, am afirmat că am senzaţia că mă aflu în anii '30 ai veacului trecut.

Acum, după furtul voturilor diasporei şi găinile având de gât legate lozinci anti-Iohannis, aruncate în curtea alianţei liberalilor creştini mă lupt din greu să nu cedez ispitei de a considera că ne aflăm în ajunul „Nopţii de Cristal”, dacă nu încă în plin pogrom.

Pe când dăm foc bisericilor luterane? Pe când, în numele mândriei de a fi plagiator român, scoatem în stradă creştinii ortodocşi să-i mătrăşească pe uniţi?

Uniţi în cuget şi în interesele neruşinate ale baronetului corupt cu securişti, fascişti şi cu Vadim cu tot, mărşăluim spre votul stalinist ştiind bine că românilor de afară li se interzice să-şi aleagă preşedintele. Dar ce democraţie cu voie de la PSD o fi şi asta?

Comisie, UE, NATO, lideri, socialişti europeni, voi unde sunteţi? Ce-i oare cu tăcerea voastră?Aţi asurzit? Sau n-au pătruns până la voi vocile unor Andrei Pleșu, Mihai Șora, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu, Ana Blandiana, Horia Roman Patapievici? Nu ştiţi că, deşi membră a NATO şi a UE, o ţară central-sudesteuropeană, încă una, a ajuns iarăşi la răscruce? Nu-i vedeţi la orizont dezastrul care ar putea sta să se abată asupra ei? Aţi capotat şi v-aţi ascuns?

Nu vedeţi protestele românilor din ţară şi ale celor deznădăjduiţi, ieşiţi în stradă în oraşele din diaspora? Aţi orbit poate subit? Au nu puteţi urma exemplul de responsabilitate al unui Joseph Daul, francezul preşedinte al Popularilor Europeni care-a declarat că îl susţine pe Iohannis?

Vă amintesc ce-nseamnă a tăcea. Înseamnă a fi complice. Vă întreb, ce veţi mai zice dacă România o va apuca ireversibil, ca alte ţări din zonă, pe calea către Rusia putinistă? Dacă va bătători drumul către abatorul statului de drept? Dacă va purcede hotărât pe drumul democraţiei asasinate în numele unui pretins „socialism” naţionalist?

Ce veţi mai face dacă, profitând de promisiuni electorale deşănţate, ca şi de înfricoşarea şi prostirea oamenilor, poteca găinilor aruncate în curţi cu mesaje extremiste legate de gâtlej se va lărgi şi asfalta ca autostrăzile făgăduite, dar nefăcute, iar păsăretul omorât s-ar metamorfoza cândva în "neortodocşi", sau "neromâni"?

În faţa intimidărilor şi agresiunilor, a minciunii, imposturii şi furtului dezlănţuit, a urii generalizate, a celui mai găunos delir naţionalist de care are parte România din 1989 încoace, mai e oare posibil să rămâneţi muţi? Cum oare veţi explica tăcerea voastră alegătorilor occidentali?

Da, cred că impostura se va vedea înfrântă şi fără ajutor extern. Dar ce bine le stă celor ce lansează un semnal.