1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

De ce oscilează aşa-numitele "swing states" în alegerile prezidenţiale din SUA?

Swing states în sus, swing states în jos. Ştim că acolo se joacă viitorul Preşedinţiei Statelor Unite. Ştim şi care sunt aceste swing states. Dar de ce sunt swing states?

Tehnic vorbind, se întâmplă aşa pentru că au o masă critică de votanţi neînregimentaţi partinic, aşteptând să fie câştigaţi de candidatul care aduce, pentru viitorul mandat, cea mai preţioasă ofertă politică. Şi de ce, spre deosebire de americanul din imaginea universal acceptată, cei care decid scorul final din statele nehotărâte şi, în bună măsură, scorul final al cursei pentru Casa Albă nu sunt nici democraţi, nici republicani?

Ştirea dimineţii, transmisă de-a lungul şi de-a latul mapamondului la cam jumătate de oră după închiderea urnelor pe Coasta de Vest a Statelor Unite, a început astfel: „cu Ohio în buzunar, Barack Obama se poate considera oficial reales”. De 44 de ani, statul din nordul federaţiei , este o microproiecţie a ceea ce se întâmplă în urnele din întreaga ţară dintre Atlantic şi Pacific. Ohio este un fel de Renania de Nord – Vestfalia: un stat cu un conglomerat de aglomerări urbane (Columbus, Cincinnatti, Cleveland, Toledo, Dayton) şi o constelaţie de oraşe medii (între care Springfield-ul devenit celebru în special prin serialul de desene animate Simpson), toate puternic industrializate. Într-un asemenea biotop social, e firesc să se regăsească o plajă largă demografică, acoperind întreaga scală de venituri şi toate treptele de educaţie, inclusiv un larg evantai etnic. Altfel spus: Statele Unite în miniatură.

E foarte posibil ca Barack Obama să fi câştigat mai demult statul - mai exact, încă din 2009, când guvernul pe care îl conduce a subvenţionat industria automobilistică, salvând concernele General Motors şi Chrysler. Or, în Ohio, preocuparea pentru cei angrenaţi în branşă sau în toate afacerile conexe construcţiei de maşini este un subiect extrem de popular. Acestora le este mai important să plătească taxe democrate pe venit decât să nu aibă de pe urma a ce să fie impozitaţi în cazul în care subvenţiile şi „stimulii” ar fi tăiate prin reducerile bugetare propuse de republicani. Probabil că, peste câţiva ani, când producţia americană de autoturisme va dudui iarăşi, zarurile vor fi aruncate în altă direcţie.Până la urmă, Ohio este un stat revoluţionar de felul său – în urmă cu un secol, a fost printre liderii revoluţiei industriale americane.

Swing States în SUA

Swing States în SUA

Un alt stat pivotant este New Hampshire. Pata mică şi cenuşie („argintie“, ar spune americanii) din nord-estul extrem al Statelor Unite, aproape de graniţa canadiană. Considerându-se moştenitori de drept ai idealurilor părinţilor fondatori, votanţii din New Hampshire se reclamă de la primii rebeli anti-britanici, păstrându-şi în continuare un guvern minimalist şi o piaţă superficial reglementată, inclusiv în ce priveşte taxele şi impozitele. Această colonie libertariană, mică dar vioaie, punctează, uneori, decisiv în cursa pentru Casa Albă. Sunt doar patru electori, dar cum principiul este „the winner takes it all“, cei patru au şansa de a înclina balanţa – iar Al Gore ştie mai bine ca oricine cât de mult cântăresc electorii din New Hampshire. Dacă, în 2000, şi-ar fi atras micuţul stat de la capătul din dreapta, sus, al hărţii, America ar fi evitat grotescul meci al voturilor din Florida care, după o decizie a Curţii Supreme, l-a adus în Biroul Oval pe George W Bush.

De fapt, 40% din electoratul statului New Hampshire se declară neangajat / independent. Restul de 60% este perfect echilibrat împărţit de cele două tabere mari, democrată şi republicană. Or, dacă acestora din urmă nu ai cum să le furi votul, majorităţii simple, adversară a intervenţionismului, trebuie să îi vinzi iluzia răului cel mai mic: mâna statului salvatoare a economiei naţionale sau angrenarea în costisitoare misiuni militare internaţionale, ambele fiind mari devoratoare de fonduri publice.

În fine, un alt switch state tipic este Florida. Aici, lupta electorală are o coloratură impregnată de factorul etnic. Cel mai recent din serialul Seinfeld ştim că statul din colţul dreapta, jos, al hărţii federale este refugiul preferat al evreilor americani ajunşi la vârsta pensiei. Nici nu e de mirare: cine nu şi-ar dori să renunţe, odată pentru totdeauna, la hainele groase?

În balanţa statului peninsular, un rol important îl joacă şi comunitatea cubaneză. În funcţie de cât de fierbinte este agenda politică internaţională, cresc şansele democraţilor sau republicanilor de a mobiliza mai mulţi alegători. Uşoara detensionare a relaţiilor dintre Washington şi Havana, după primele măsuri de liberalizare lansate de fratele şi urmaşul lui Fidel Castro, Raul, ar putea să dea, de data aceasta, câştig de cauză celor ce doresc un angajament mai ferm al Statelor Unite în Orientul Mijlociu. În orice caz, dat fiind că vorbim despre un stat cu o comunitate latină puternică şi dată fiind incertitudinea rezultatului, la ora la care democratul Barack Obama avea oricum deja asigurată majoritatea necesară întoarcerii la Casa Albă şi fusese deja sunat de învinsul său republican Mitt Romney, putem spune că, precum îi e tradiţia, Florida electorală a dansat limbo şi s-a aplecat serios pentru a-şi urma drumul spre victoria unuia sau altuia dintre candidaţi.