1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

De ce nu iau ființă mult așteptatele partide noi

În ciuda imaginii proaste de care ”se bucură” partidele vechi, aflate mereu în coada clasamentului la capitolul încredere, crearea unor partide noi este mereu o mare problemă.

Liderul USB, Nicușor Dan, a spus, oarecum surprinzător, că preferă să-i refuze pe noii veniți, pare-se destul de numeroși, decât să se trezeacă că propriul partid e copleșit de oameni și idei fără legătură cu intențiile sale inițiale: ”Noi preferăm chiar să mergem un pic mai încet, dar să fim siguri că mergem pe drumul cel bun. Dacă oamenii nu sunt exact cum ne dorim, nici partidul nu va fi”. Contextul în care a dat această explicație este înscrierea oficială ca partid a Uniunii Salvați România (USR), USB urmând să devină o filială a partidului ”mare”.

Cum spuneam, ne miră, dar nu pe de-a-ntregul. Ceea ce spune Nicușor Dan seamănă leit cu o serată culturală românească, o conferință, o proiecție de film și orice fel de reuniune unde invitații principali spun ce au de spus după care urmează dialogul liber cu publicul. De fiecare dată, fără excepție, se întâmplă la fel. După o intervenție sau două în limita decenței, apar tot soiul de veleitari care vorbesc la nesfârșit, spun vrute și nevrute, deturnând dialogul către lucruri fără nicio legătură cu tema principală. Cei avizați se tem atât de mult de aceste irepresibile divagații, încât ajung uneori, din nefericire, să-i pună la punct, preventiv, și pe cei pe care ar trebui să-i asculte până la capăt. Dar de vină e în primul rând teama că, negreșit ”și de data asta va fi la fel”, că vor apărea nechemații, irosind timpul cu elucubrații de tot soiul.

Cu politica pare să fie la fel. Am asistat cu toții la eșecul M10. Nimeni nu a spus de ce proiectul nu a progresat. Dar, printre rânduri, am putut înțelege că unii dintre inițatori s-au crispat văzând că nu cei pe care îi așteptau, ci alți oameni, cu totul alți oameni au răspuns chemării, începând, probabil, să deturneze discuția și să împingă lucrurile în direcții cu totul străine de intențiile organizatorilor. Nu înseamnă că oamenii aceștia nu ar fi avut ceva de spus, ci doar că se strecurase, pe nesimțite, o neadecvare. Noii sosiți ar fi trebuit să știe cu cine au de a face, cine sunt inițiatorii și care le sunt presupozițiile ideologice și să nu dea buzna într-o casă străină ”neinivitați”. Dar, la fel ca la toate reuniunile publice, neadecvarea pare să fie, mereu, trăsătura cea mai puternică. Un partid nou creat în condițiile de azi, în ambianța aceasta de ”deschidere democratică” și ”aspirație participativă”, seamănă leit cu un cenaclu unde intră oricine și citește orice, fără să țină cont de așteptările publicului.

Prin urmare, USB (USR) a tras concluzia că ar fi mai bine să închidă ușile, sau mai curând să le lase doar puțin întredeschise. E interesant și cum a motivat Nicușor Dan această închidere: ”Dacă vin numai, nu știu, oameni care sunt extrem de ecologiști, dar nu sunt și altceva e o problemă pentru că nu vrem ca USR să fie confiscat de o anumită ideologie.”

Neutralitatea ideologică este o iluzie. Așa ceva nu se poate, dar liderul USB a procedat, probabil, la fel ca acele cluburi care ”își rezervă libertatea de a-și alege clienții”. E firesc și nu îi putem adresa niciun reproș. Problema pe care o întrezărim este una mai generală. E vorba de analfabetismul politic foarte răspândit chiar la persoanele ”instruite”, de incapacitatea acelora care declară că doresc să fac politică de a se orienta în decorul politic și de a decodifica un gest sau o declarație. Din pricina asta o mulțime de persoane bine intenționate se duc acolo unde nu ar avea ce să caute, ocolind în schimb exact locurile unde ar găsi susținere și audiență. În fine, mai sunt veleitarii care văd în fiece nou partid o ocazie de afirmare personală.

Ne-am întrebat mereu de ce nu se duc oameni de ispravă la partidele mari și ne-am amăgit, poate, spunându-ne că acelea sunt corupte, dar iată că nu se găsesc destui militanți nici la partidele nou-nouțe, abia scoase din cutie. Pur și simplu, nu se găsesc destui oameni cu adevărat calificați să ducă o luptă politică. E o carență mai generală pe care o putem observa și la generația tânără, care, în afara unor clișee ostentative contra clasei politice, nu e capabilă să articuleze nicio idee politică.