1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

De ce Europa de Est nu vrea refugiaţi

În timp ce în vest, cei mai mulţi împărtăşesc ideea unei Europe a europenilor, cei din estul continentului rămân, în general, insensibili la criza refugiaţilor, temându-se de diversitatea multietnică

default

Ivan Krastev

DW: Domnule Krastev, estul şi vestul Europei vorbesc unul pe lângă celălalt în ceea ce priveşte criza refugiaţilor. Cum vă explicaţi acest lucru?

Ivan Krastev: În vreme ce criza financiară a împărţit UE în creditori și debitori, generând o falie între nord și sud, criza refugiaților produce o nouă scindare între est şi vest. Azi nu asistăm doar la o lipsă de solidaritate, așa cum se poate auzi în UE, ci la o ciocnire între diferite feluri de solidaritate: între solidaritatea națională, etnică și religioasă, pe de o parte, și responsabilitatea noastră ca oameni, pe cealaltă parte. Est-europenii nu consideră că alte persoane, care fug de război și persecuție, au nevoie de solidaritatea de care s-au bucurat conaționalii acestor state. Criza refugiaților a făcut clar faptul că Europa de Est simte acele valori fundamentale pe care se bazează Uniunea Europeană, ca o amenințare, în timp ce pentru mulți din Europa de Vest tocmai aceste valori universale se află în centrul noii identități europene. Din punctul de vedere al Occidentului, această abordare este imorală, chiar scandaloasă. În timp ce aproape zece la sută din populația germană a participat la acţiuni de ajutorare a solicitanților de azil, oamenii din Europa de Est nu sunt foarte interesaţi de tragedia refugiaților. Ba chiar mulți politicieni dezavuează cotele de refugiați de la Bruxelles.

Aşadar, o reacţie asimetrică la această criză?

În cele mai multe țări din Europa de Vest, criza refugiaților a dus la o polarizare a societății, la o confruntare între partizanii și adversarii politicii ușilor deschise, între cei care deschid casele lor pentru refugiați și cei care dau foc adăposturilor pentru refugiaţi. Și în țările din Europa Centrală și de Est, unde societățile sunt mai degrabă divizate, respingerea refugiaţilor este aproape unanimă. Resentimentele din Europa de Est față de refugiați par a fi deosebit de absurde, când ţinem cont de două lucruri. În primul rând, de-a lungul secolului 20, est-europenii fie au emigrat ei înşişi în număr mare, fie s-au îngrijit de imigranţi. Și, în al doilea rând, în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, nu există în acest moment niciun refugiat sirian.

Rămâne întrebarea: de ce sunt atât de insensibili la această criză popoarele est-europene?

Reapariţia clivajului între est şi vest nu este o întâmplare nefericită. Ea are rădăcini în istorie, în demografie şi în turbulenţele postcomuniste din perioada de tranziţie. Simultan, această reacţie reprezintă o "revoltă populară" a ţărilor din centrul continentului, împotriva globalizării. În Europa Centrală se cunosc mai bine decât în alte zone, atât avantajele, cât mai ales părţile întunecate ale societăţilor multiculturale. Statele şi naţiunile est-europene au apărut abia mai târziu, în secolul 19, dintr-o dată. În vreme ce în jumătatea vestică a Europei, statele din Europa Centrală au apărut din colapsul imperiilor și purificarea etnică ulterioară. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial de pildă, Polonia a fost o societate multiculturală, în care peste o treime din populaţie era formată din germani, ucraineni sau evrei. Astăzi, Polonia are una dintre cele mai omogene societăţi din lume, formată din 97 la sută entnici polonezi. Revenirea diversităţii etnice pare multora o revenire la vremurile dificile dintre cele două conflagraţii mondiale.

Sunt est şi central-europenii rămaşi în urmă din punct de vedere al abordării privind naţiunea şi statalitatea, în comparaţie cu occidentalii?

Nu chiar. Atitudinea lor este pur și simplu alta. Uniunea Europeană se bazează pe ideea franceză a națiunii, prin urmare, loialitatea față de instituții, iar ideea de stat vine din Germania - ţări puternice şi un centru federal relativ slab. Și invers: țările din Europa Centrală și de Est au adoptat ideea germană a națiunii și ideea statului francez. Aceste țări combină admirația guvernului central atotputernic al francezilor cu ideea germană că naționalitatea înseamnă și cultură comună. Pentru mulți est-europeni, sloganuri precum "Polonia polonezilor" sau "Germania germanilor" sunt de înțeles, dar nu ideea unei Europe a europenilor. Pentru că Europa nu are niciun centru de greutate politic și nicio identitate etnică, nu avem nici limbaj comun, iar istoria noastră comună mai degrabă ne divizează decât să ne unească. Opunându-se refugiaților, Europa de Est poate declanşa o criză radicală de solidaritate în UE, ajungând în mod paradoxal să fie respinsă de Europa de Vest.

Ivan Krastev este politolog, preşedinte al Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia şi Permanent Fellow al Institutului pentru Ştiinţe Umane din Viena.

Vă mai recomandăm