1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

De ce contează cine controlează Casa Naţională de Asigurări de Sănătate?

Un singur cuvânt strecurat într-un comunicat al UDMR-ului, “coordonare”, şi opoziţia s-a entuziasmat în faţa înfrângerii PD-L-ului în negocierile pentru postul de ministru al Sănătăţii.

default

Dar numirea lui Ritli Ladislau la Sănătate, un om apropiat de fostul ministru Cseke Attila, sau trecerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) în subordonarea Ministerului nu rezolvă mare lucru într-un sistem medical îngenuncheat în faţa intereselor de partid.

În teorie, Ministerul Sănătăţii ar trebui să controleze finanţarea programelor preventive, iar Casa pe cea a programelor curative. Hoţii nu iubesc însă apele limpezi şi, datorită imperfecţiunilor legislative, există în prezent suprapuneri inexplicabile de responsabilităţi între cele două instituţii.

Să luăm exemplul programului naţional pentru cancer: Ministerul Sănătăţii are la dispoziţie fonduri de 271.6 milioane RON (pentru vaccinarea HPV şi pentru tratament), în timp ce CNAS-ul decide asupra 493.6 milioane RON (pentru tratament).

De ce sunt atât de importante aceste programe naţionale? Pentru că de aici se poate fura cel mai mult: la achiziţia medicamentelor (de cele mai multe ori scumpe), dar şi la nivelul farmaciilor.

Interesant este că aceste suprapuneri, prezente în cazul programelor naţionale de sănătate, sunt de fiecare dată favorabile financiar CNAS-ului care are la dispoziţie de două sau chiar de trei ori mai multe fonduri decât Ministerul. Cine conduce CNAS-ul îşi poate băga mâinile până la cot în butoiul cu miere. Cine conduce Ministerul se poate mânji doar pe degete.

Iată de ce miza era mult prea mare pentru ca PD-L-ul să o lase să-i scape din mână. O soluţie ar fi fost un troc prin care UDMR-ul să renunţe la portofoliul de la Sănătate în schimbul altui butoiaş apetisant cu miere. Dar asta ar fi pus guvernul în faţa unui vot de încredere al Parlamentului, şi nimeni nu doreşte deocamdată aşa ceva.

Ratând bluf-ul, UDMR-ul a avut pretenţia ca măcar să nu se ridice şifonat de la masa de joc. Astfel a apărut ciudata şi vaga formulare din comunicatul prin care era anunţat numele noului ministru: „CNAS-ul va fi coordonată de Ministerul Sănătăţii.”

Nu doar în dicţionar trebuie căutat sensul acestui cuvânt, ci şi în declaraţia directorului CNAS, Lucian Duţă, membru PD-L: „până nu există un document oficial, nu pot să comentez.” Până atunci totul este doar un joc de cuvinte.

Dar cel mai mult a contat recomandarea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale de a păstra o Casă independentă şi autonomă. Într-un raport din iunie al Băncii Mondiale această recomandare este explicită, cu rezerva creşterii transparenţei, capitol la care se constată că CNAS-ul are probleme.

Raportul mai atinge un nărav important (şi vechi) al CNAS-ului şi al sistemului în general: atribuirea neclară a responsabilităţilor. Reprezentanţii Băncii Mondiale au avut o întrebare simplă pentru reprezentanţii locali: cine este şeful în faţa căruia răspundeţi? „Răspunsurile au fost diferite şi contradictorii, reflectând o înţelegere scăzută a cine este responsabil pentru ce”, se scrie în raport.

Cum spuneam: hoţii nu iubesc apele limpezi.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Petre M. Iancu