Contează voturile din diaspora mai mult decât cele din țară?

Prim-ministrul Dacian Cioloș își exprima deunăzi îngrijorarea față de numărul foarte mic de înscrieri în Registrul Electoral prevăzut pentru românii din străinătate. ”Sunt un pic îngrijorat legat de modul cum o să ne organizăm pentru a crea condiții ca să voteze cât mai multă lume din diasporă”, spunea Dacian Cioloș. Alții, ca fostul președinte Traian Băsescu, au vorbit însă de pe acum de ”un dezastru”.

Un lucru rămâne neclar. De ce ar trebui să voteze neapărat cât mai mulți români aflați în străinătate? Nimeni până acum nu a vorbit despre încurajarea votului din Bucovina sau Dobrogea. Ar suna straniu ca un șef de guvern să solicite măsuri ca, neapărat, românii din județul Arad, bunăoară, să voteze într-un număr cât mai mare. Impresia că stimularea votului din străinătate este o politică de stat e întărită de faptul că fostul președinte Traian Băsescu vorbește la fel. Desigur, aflat în opoziție, el acuză, dar tot ce spune are aceeași premisă, și anume stimularea votului din străinătate. ”Sistemul nu va funcționa - a spus Traian Băsescu - iar responsabilitatea politică se va sparge în capul celor care au promis votul prin corespondență. Soluția pentru a preveni un dezastru previzibil este cea clasică - și anume stabilirea a circa 1.500 la 2.000 secții de votare”.

Dar sistemul funcționează foarte bine, ca dovadă că sunt deja mii de înscrieri în Registrul Electoral. Dacă ele sunt totuși foarte puține nu sistemul e de vină, ci românii înșiși care, dintr-un motiv sau altul, nu vor să-și declare datele personale la ambasadă. De fapt militanții PMP nu s-au sfiit să spună și despre ce este vorba, dezvăluind că unii se tem că, declarându-și datele personale, ar putea fi prinși de fisc. Dacă ar fi să vedem ce anume nu funcționează, atunci e vorba pur și simplu de sistemul de colectare a impozitelor, care nu face față în condițiile mobilității europene.

Prin urmare ceva nu e în regulă, dar nu e vorba de votul prin corespondență, ci de cu totul altceva. Dacă doresc să voteze, românii aflați în străinătate o pot face cu ușurință prin corespondență, iar dacă au motive să nu o facă, atunci să întreprindă o călătorie până acasă în ziua votului, căci, cu noile companii low cost, un zbor până în România nu mai ceva inaccesibil. În fine, votul nu este obligatoriu.

Să precizăm un lucru care pare să fi fost uitat. Scopul unei legi electorale nu este să stimuleze votul unei anumite categorii de persoane, ci să ofere tuturor posibilitatea de a vota. Iar legea românească este foarte bună și echitabilă. E grotesc să spui, așa cum face Traian Băsescu, că cei care nu vor să-și plătească impozitele ar trebui să beneficieze de condiții preferențiale. Adică după ce că nu își achită obligațiile legale, ei ar trebui să beneficieze și de cheltuieli suplimentare din partea statului. Dacă tot nu îți plătești impozitele, măcar cumpără-ți biletul de avion, pe care, știind bine când e ziua votului, îl poți rezerva din timp la un preț rezonabil. E posibil să zbori de la Barcelona la București mai ieftin decât dacă te-ai întoarce de la Tulcea la Satu Mare cu trenul sau mașina proprie. Așadar nu există nicio scuză serioasă.

Asistăm, de fapt, la o politică amplă cu agendă nemărturisită. De ce ar trebui stimulat, negreșit, votul din străinătate indiferent cât ar costa el? De ce anume votul din străinătate și nu cel din Târgu Mureș, de exemplu, sau din Constanța? Ce conține în mod special votul românilor din afara țării mai prețios decât votul celor din țară? De ce un român care lucrează ca lucrător detașat la Bruxelles valorează electoral mai mult decât unul care nu a plecat din țară niciodată?

Pentru că toată pledoaria aceasta în favoarea votului din diaspora exact asta sugerează: că unii prețuiesc mai mult decât alții.