De ce îl susţin artiştii şi scriitorii pe Joachim Gauck?

Adunarea Federală, forul care se reuneşte, pe 30 iunie, pentru a-l alege pe viitorul preşedinte al Germaniei, este constituit din membrii Camerei Inferioare a Parlamentului (Bundestag) şi dintr-un număr egal de persoane trimise la Berlin de cele 16 landuri special pentru a-l vota pe noul şef al statului.

Aceştia din urmă nu sunt neapărat politicieni ci şi personalităţi ale scenei publice, cum ar fi artiştii sau scriitorii. Votul e secret, fiecare votează după propria conştiinţă.

Cu atât mai mare este, pentru partide, riscul - mai ales acum, când disputa dintre cei doi candidaţi a încins spiritele în societatea germană.

Pe de o parte, Christian Wulff, creştin-democrat, premier al landului Saxonia Inferioară, candidatul dreptei parlamentare, propus de CDU, susţinut de liberali.

De cealaltă parte, Joachim Gauck, candidat al partidelor de opoziţie SPD şi Verzii, teolog, activist civic în fosta RDG şi mult timp şeful comisiei de desecretizare a arhivelor STASI.

Între timp, Gauck a devenit favorit al intelectualităţii pentru şefia statului, o intelectualitate reunită într-o listă numită Appell Gauck, care cuprinde un veritabil who's who al scenei culturale germane.

"Joachim Gauck are toate calităţile necesare pentru această funcţie. Alegerea sa ar fi o decizie corectă istoric, una cu mare valoare socială", se arată în scrisoarea celor 146, publicată în ediţia de duminica trecută a ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung. Printre semnatari, scriitorul Burkhard Spinnen. Pentru că, "în persoana lui Gauck se regăseşte experienţa separării celor două Germanii, a vieţii în partea complicată a ţării. Poate reprezenta în egală măsură trecutul nostru cât şi prezentul".

Filosoful Rüdiger Safranski vorbea, recent, despre nevoia de Gauck, asimilând-o nevoii de a instala în funcţia de preşedinte un personaj fără carieră politică.

De aceeaşi părere este şi Spinnen: "Avem, în istoria noastră federală, tendinţa de a da unor oameni de stat şansa desăvârşirii operei vieţii din funcţia de preşedinte. Roman Herzog a fost un exemplu fericit. Horst Köhler a fost un alt exemplu. Dar, cândva, la vremea maturizării Republicii, urma să vină şi timpul în care oamenii aleşi să aibă alt format decât cel de politician".

Nominalizarea lui Gauck poate fi, crede Spinnen, angajarea socială a noilor generaţii.

"Se vede clar că, de data aceasta, nu ne mai orientăm înspre partide şi programe ce mor, oricum, imediat după alegeri, ci privim către oameni, către biografiile şi poveştile lor".

Autor: Jochen Kürten / Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident