1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dar ce finală!

Dacă n-ar fi vărsările de sânge din Orientul Mijlociu, toţi ochii germanilor ar fi rămas aţintiţi exclusiv asupra triumfului de la cupa mondială.

default

Primire triumfală a fotbaliştilor germani la Poarta Brandenburg din Berlin

La primul subiect mulţi observatori pun aiurea un absurd semn de egalitate între tabere, care n-ar dori, chipurile, nici una, un final de conflict. De aici, o presupusă „lipsă de interes” a combatanţilor pentru un armistiţiu. Când, de fapt, Israelul l-a acceptat, iar teroriştii islamişti din Hamas l-au refuzat.

Dacă, prin urmare, la subiectul conflictului din Gaza multe ziare europene continuă s-o dea în bară foarte rău, la fotbal e altfel. La fotbal se pricep toţi.

„Ce finală! După victoria ei asupra Argentinei, Germania a devenit campioană mondială la fotbal!”, exclamă ediţia de marţi a ziarului Die Welt, ca şi cum n-ar şti de mult o întreagă lume că Messi a pierdut în faţa lui Neuer, iar di Maria şi ai lui, în faţa lui Müller şi ai săi.

Dar memoria poate fi şi dulce. De pildă când rejalonezi etapele marelui triumf „la capătul unui drum lung”, după cum îşi titrează articolul cotidianul berlinez.

Nici un mare ziar german nu deschide fără titluri de-o şchioapă şi fotografii ale eroilor succesului din Brazilia. E, totuşi, „încoronarea unei generaţii de fotbalişti”, după cum ştie Neue Zürcher Zeitung, amintind că Germania cucereşte pentru a patra oară cupa mondială.

Süddeutsche Zeitung constată că niciodată nu s-au adunat mai mulţi spectatori să vizioneze una şi aceeaşi emisiune televizată. Metodele convenţionale determinând audienţele au stabilit că meciul ar fi fost urmărit de aproape 35 de milioane de telespectatori. În fapt, au fost cu siguranţă mult mai mulţi.

În opinia majorităţii covârşitoare acest privit în masă a meritat vădit, cu atât mai mult cu cât spectacolul s-a încheiat cu un suspans de zile mari, nu cu o prăbuşire precoce, de felul celei livrate de brazilieni în semifinală.

Seriozitatea, trăsătură de caracter marcându-i puternic pe mulţi germani, îi determină şi pe editorialişti să evidenţieze anii îndelungaţi de muncă grea depusă la firul ierbii de selecţioneri şi antrenori din toată ţara cu puşti, elevi, adolescenţi, înainte ca recolta de pe Maracana să poată fi strânsă.

Buchete mari de flori continuă să primească în presă antrenorul federal. „Marele învingător e Joachim Löw“, exclamă Märkische Oderzeitung din Frankfurt pe Oder, bătându-le obrazul ziariştilor care l-au criticat nejustificat în trecut (spre deosebire de aceia care au avut dreptate s-o facă). Or, după cum relevă şi Aachener Zeitung, Löw a ştiut să se autoamelioreze şi să echilibreze capacitatea elevilor săi de a juca frumos cu efortul, abilităţile individuale cu spiritul de echipă, relaxarea cu disciplina.

Într-un acces de mândrie naţională, Frankfurter Allgemeine îi delimitează pe fotbaliştii germani de italienii care i-au înfrânt în semifinalele europenelor, acum doi ani. Ziarul le elogiază celor dintâi „hotărârea, arta de a lupta, de a juca frumos, precum şi voinţa de a învinge”. Cotidianul din Frankfurt crede ca atare că „a patra stea”, în speţă câştigarea cupei mondiale de patru ori, califică Germania ca „ţară model pentru restul lumii”.