1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Daniel Morar poate fi înlocuit cu aparentul consimţămînt al Comisiei Europene

Justiţia se află astăzi într-o situaţie mai rea decît cea consemnată în primul raport pe 2008 al Comisiei Europene.

default

Raportul din februarie al Comisiei Europene atrăgea atenţia asupra două aspecte vulnerabile. Unul era legat de combaterea corupţiei la nivel înalt (Guvern şi Parlament) şi al doilea era o problemă de legislaţie, referitoare la Codul de procedură penală. Raportul avea în vedere şi perfecţionarea activităţii CSM-ului, politica de cadre atît la parchete cît şi la instanţele de judecată, unificarea jurisprudenţei şi aşa mai departe. Problematica este vastă. Dar raportul punea, vădit, în prim plan, tema luptei împotriva corupţie la nivel înalt şi calitatea legislaţiei penale.

Ce s-a întîmplat de atunci?

Codul de procedură penală, care a stîrnit atît de multe comentarii negative şi despre care, recent, ambasorul Marii Britanii spunea că ar fi transformat România într-un “paradis judiciar”, a fost retras din Parlament. Scandalul era într-adevăr prea mare. Una din prevederile contestate impunea procurorului să-l anunţe pe suspect că doreşte să-l percheziţioneze. Un traficant de droguri, bunăoară, ar fi avut tot timpul la dispoziţie să ascundă probele şi să-şi continuie apoi nestingherit activitatea.

Se poate spune că subiectul acesta a fost rezolvat doar pe jumătate, întrucît Ministerul de Justiţie a pregătit, într-adevăr, un alt proiect pe care l-a publicat pe site-ul instituţiei laolaltă cu proiectul Codului de procedură civilă, dar acestea vor intra iarăşi în dezbaterea Parlamentului unde totul este posibil.

Celălalt subiect rămîne însă cu totul descoperit. Agenţia de Integritate a făcut progrese raportate la aspectul organizatoric, în schimb o decizie a Curţii Constituţionale a anulat, indirect, sancţiunile cele mai importante pe care le conţinea legea. ANI a rămas o instituţie care nu mai ameninţă pe nimeni.

În sfîrşit toate investigaţiile iniţiate împotriva unor foşti şi actuali miniştri au fost, într-un fel sau altul, stopate. Pe traseul care leagă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie de Curtea Constituţională şi de cele două Camere ale Parlamentului a fost pusă în funcţiune o reţea de protecţie, care îşi are motivaţia în vechile legături politice dintre protagonişti. În plus, alianţa mai recentă dintre PSD şi PNL crează un scut politic eficient în Parlament.

În acest timp, cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu, nici un oficial al statului nu mai vorbeşte de “corupţia la nivel înalt”. În cel mai bun caz, un ministru provocat de ziarişti vorbeşte echivoc despre “marea corupţie”. Limbajul nu este întîmplător şi el trădează adevăratele intenţii ale Guvernului şi ale majorităţii politice.

În sfîrşit, raportul Comisiei Europene din februarie recomanda stabilitate legislativă în privinţa numirii şi revocării procurorilor anticorupţie. Era un fel de atenţiona România să nu schimbe legea cu scopul de a-i demite mai uşor pe procurorii incomozi, aşa cum păruseră că intenţionează anumite proiecte de lege (iniţiate de deputatul PC Sergiu Andon sau senatorul UDMR Frunda György).

Totuşi formularea adoptată în documentul CE este vulnerabilă. În virtutea ei ministrul de Justiţie se poate considera liber să-l schimbe pe procurorul şef Daniel Morar, cel care susţine cu autoritatea sa politica de exigenţă, fără să schimbe legislaţia întrucît pîrghiile se află la dispoziţia sa. Iată cum Guvernul poate decapita parchetul anticorupţie cu aerul că o face cu acordul deplin al Comisiei europene.