1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Dachau: Reculegere la locul groazei

Au trecut 70 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare de la Dachau de către americani. Duminică, Angela Merkel a mers la Dachau, unde s-a întâlnit cu supravieţuitorii şi eliberatorii.

Când se pune în mişcare marşul supravieţuitorilor, o linişte apăsătoare se aşterne peste cei prezenţi la comemorarea victimelor. În pofida vremii capricioase, cei care au scăpat cu viaţă de la Dachau s-au adunat în fostul loc al groazei pentru a transmite întregii lumi mesajul lor: să nu se mai întâmple aşa ceva niciodată! La 70 de ani de la eliberarea lagărului, 260 de supravieţuitori şi 6 eliberatori veniţi din 34 de ţări flutură steagurile Israelului, Ucrainei şi Poloniei în faţa personalităţilor politice prezente la eveniment, printre care şi cancelara Angela Merkel.

La serviciul memorial ia parte şi Jerzy Wojciewski. Acest domn cu ochelari a păstrat banderola primită la intrarea în lagăr, îngălbenită acum de trecerea implacabilă a timpului. Ea face parte din el, din trecutul său, a spus omul într-un interviu la DW. În septembrie 1944, luptătorul polonez a fost deportat din Varșovia la Dachau. În Varşovia, tânărul în vârstă de 17 ani a luptat până când a fost arestat de germani. Acum, el stă pe un scaun, în cortul mare unde are loc ceremonia și îşi spune povestea.

Dachau Gedenkfeier Befreiung KZ Jerzy Wojciewski

Jerzy Wojciewski

"Dachau a fost un iad. Aici nu mai erai un om, ci doar un număr. Eu, de pildă, eram numărul 105908. Aşa ni s-a şi spus: voi, din această clipă, nu mai sunteţi oameni. Iar de aici nu puteţi ieşi decât pe coşul de fum". Jerzy Wojciewski povesteşte că în faţa celor de la SS trebuia să îşi scoată mereu pălăria, ceea ce însă nu-l scutea întotdeauna de loviturile lor de baston. "Şi câinii erau trataţi mai bine", îşi aminteşte supravieţuitorul.

Dachau a fost singurul lagăr de concentrare activ de-a lungul celor 12 ani de regim nazist. Aici au fost aduşi mai bine de 200.000 de prizonieri, nu numai evrei, ci şi mulți deținuți politici, romi sau homosexuali. Se estimează că 41500 de oameni şi-au pierdut viața în lagărul de concentrare de la Dachau. Duminică, vizibil emoţionată, după ce a depus o coroană de flori, Angela Merkel le-a mulţumit supravieţuitorilor. "Avem un mare noroc că oamenii ca dumneavoastră sunt dispuși să ne spună poveștile lor de viață, pline de suferinţele la care i-a supus Germania în timpul regimului naţional-socialist", a spus cancelarul.

Comemorarea are loc chiar pe sufraţa fostului loc de apel al lagărului, unde naziştii adunau deţinuţii. Oamenii erau umiliţi, torturaţi, împuşcaţi. Unul dintre supravieţuitorii acelor timpuri, cehul Vladimir Feierabend, a declarat în faţa cancelarei, că îşi aminteşte şi astăzi, cu lux de amănunte, ce se întâmpla în locul de apel. "În miezul iernii, pe un frig cumplit, germanii au pus copiii să formeze un rând, după care au aruncat apă rece ca gheaţa peste ei şi i-au lăsat să stea în frig timp de 5 ore. Cei care supravieţuiau, erau duşi în baracă şi bătuţi cu bastonul".

Vladimir Feierabend

Vladimir Feierabend

Feierabend se simte norocos că a putut vorbi în faţa Angelei Merkel şi spune că Dachau este un loc foarte important pentru el. Într-atât de important, încât la eveniment a luat cu el doi din cei opt strănepoţi. "Pentru că povestea are legătură şi cu tânăra generaţie", a precizat el.

Nu numai pentru supraviețuitori, ci și pentru cei care au eliberat lagărul la 29 aprilie 1945, lagărul de concentrare de la Dachau nu poate fi şters din memorie. "Am dat peste 30.000 de oameni când am ajuns, imaginea era una de groază", spune James Pettus, în vârstă de 90 de ani, cu voce șubredă. "Oameni slabi, mulţi dintre ei goi. Nu ne venea să credem ochilor", a povestit Pettus pentru DW. În pofida vârstei, americanul din Arizona revine din când în când la Dachau.

"Vin aici o dată la cinci ani şi mă bucur că sunt invitat", explică fostul soldat american. Ca membru în Divizia 42 Rainbow, Pettus a luptat în Franţa, Belgia şi Austria, apoi, în aprilie 1945, a ajuns în Germania. Între supravieţuitori şi eliberatori există o relaţie deosebit de strânsă. Fostul luptător american recunoaşte, emoţionat, că "s-au legat prietenii trainice de-a lungul anilor". Însă, din păcate, "nu mai trăiesc foarte mulţi".

Într-adevăr, nu doar suprevieţuitorii s-au împuţinat, ci şi foştii camarazi ai lui Pettus. El este unul din ultimii şase soldaţi americani care mai pot povesti despre momentul eliberării lagărului de concetrare de la Dachau.

După eliberarea sa de către armata americană, Jerzy Wojciewski a fost deportat la Mannheim, unde a fost obligat să lucreze pentru firma Daimler-Benz. De aici, a fost ulterior eliberat de francezi. Şi el spune că nu poate uita cât a pătimit la Dachau. "Este foarte important pentru mine să vă povestesc vouă, germanilor ce au făcut bunicii voştri. Şi vreau să vă mai spun ceva: v-am iertat!".