1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau

Peste jumătate din germani nu-l mai vor pe Christian Wulff ca preşedinte al Republicii Federale dar el nici nu se gîndeşte să demisioneze - un motiv arhisuficient pentru ca ziarele să comenteze în continuare subiectul.

Despre literatură şi doi autori români, Ion Vianu şi Mircea Cărtărescu, află cititorii germani noi şi îmbucurătoare veşti din paginile cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG şi DER TAGESSPIEGEL. Cunoscutul scriitor Jan Koneffke îi face un admirabil portret lui Ion Vianu, care a părăsit România ca disident în 1977, stabilindu-se în Elveţia. Azi, scriitorul care este psihiatru de profesie, a devenit conştiinţa naţiunii. Koneffke, născut la Darmstadt, trăieşte la Viena şi Bucureşti, este el însuşi un talentat şi prolific scriitor. În articolul publicat în cotidianul elveţian, el analizează şi ultima carte a lui Ion Vianu, „Amor intellectualis” răsplătită deja cu mai multe premii.

Mircea Cărtărescu, bine cunoscut deja cititorilor cultivaţi ai presei germane, îşi continuă inegalabila, copleşitoarea sa trilogie „Orbitor” în spaţiul germanofon cu apariţia în traducerea lui Gerhard Csejka şi Ferdinand Leopold a volumului „Corpul”, la editura Zsolnay. Textul apărut în ziarul berlinez deja citat - DER TAGESSPIEGEL - este mai mult decît o simplă recenzie. Este un elogiu adus talentului „cărtărescian”.

Dacă, în mod neobişnuit, am acordat prioritate temelor literare este şi fiindcă confruntaţi cu unele stupefiante aspecte ale politicii, editorialiştii recurg în demersurile lor explicative şi la comparaţii sau analogii ale căror termeni sunt extraşi din sfera beletristicii.

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi…Replica lui Alexandru Lăpuşneanu din nuvela lui Costache Negruzzi conotează excelent regretabila situaţie în care se află preşedintele Germaniei Christian Wulff. De oferta literaturii, mai exact de personajele unei celebre nuvele a lui  Robert Louis Stevenson se serveşte şi cotidianul DIE WELT în finalul articolului de fond de pe prima pagină Nu trebuie să-i invocăm pe Jekyll şi Hyde dar Christian Wulff are două feţe: de om de stat şi de vînător de chilipiruri, de demnitar şi de muritor mult prea de rînd…. Din nefericire, chipul cel rău îl eclipsează pe cel bun.

Iar oamenii realizează că faţada prezidenţială a lui Wulff se fisurează, că ea nu mai rezistă – constată LAUSITZER RUNDSCHAU, întrevăzînd răul cel mai mare nu în insulta adresată de ecologiştii din landul Saxonia Inferioară care l-au făcut pe preşedinte mincinos ci în faptul că cetăţenii îi întorc spatele. Un preşedinte fără popor nu mai poate fi preşedinte.

Fiind de neînţeles cum de şeful statului german se obstinează să rămînă în funcţie deşi laţul acuzaţiilor se strînge tot mai mult în jurul persoanei sale, nu este de mirare că editorialiştii recurg şi la alte comparaţii decît cele literare, comentînd cazul: Pentru prima oară în istoria Republicii Federale, un preşedinte, alias Christian Wulff, stă în ring ca un boxer care încasează lovitură după lovitură. Se clatină, se încovoaie dar nu cade. Rezistă. Numai că Wulff este un şef de stat şi nu un boxer şi de la el ne aşteptăm la cu totul altceva decît să se lase lovit pentru slăbiciunile şi greşelile sale – scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Cursa pentru preşedinţia Americii devine tot mai palpitantă. Cine cîştigă etapa din South Carolina acela devine candidatul republicanilor la preşedinţie relevă DIE WELT, menţionînd caracterul de lege nescrisă al acestei prognoze, care şi-a dovedit valabilitatea neîntrerupt din 1980 încoace.

Newt Gingrich, spectaculosul triumfator din sudicul stat al Americii vrea să ducă mai departe seria acestor succese. Şi pare a avea toate şansele devreme ce refuzul lui Romney, de a face publică declaraţia sa de impozit, trece drept lipsă de transparenţă.

NEUE ZÜRCHER ZEITUNG crede însă că triumful lui Gingrich este trecător fiindcă la următorul tur al preliminariilor, în Florida, campania lui Romney este mult mai bine organizată iar cota popularităţii sale, maximă. Dacă însă totuşi Gingrich va învinge, Obama va avea de luptat cu un combatant încercat, un adversar foarte puternic scrie THE INDEPENDENT, adăugînd că priza la public a candidatului republican ar constitui un avantaj suplimentar faţă de stilul intelectualist al actualului preşedinte.

Pe Obama l-ar mai putea dezavantaja şi apropierea sa de Europa crede cotidianul DE MORGEN. Deja Gingrich îl acuză pe preşedintele democrat că vrea să facă din America o societate socialistă de inspiraţie europeană. Ziarul belgian deduce că dacă noi, în Europa nu vom veni rapid de hac haosului, s-ar putea ca Obama să piardă alegerile.

Complicii actualei recesiuni în Europa au fost găsiţi: sunt agenţiile americane de rating, opinează EL PAIS relevînd că ele au agravat criza în zona monetară euro, că nu vor să înregistreze reformele, dar la urma urmei, utilitatea lor rămîne discutabilă, băncile, guvernele şi investitorii dispun de informaţii mult mai exacte iar pieţele aproape că nu mai reacţionează cînd un nou stat este declasat. Nu-i de mirare însă – continuă cotidianul spaniol ideea - că numeroşi observatori au ajuns la concluzia că agenţiile de rating urmăresc scopul clar de a împinge Europa în criză şi de a favoriza dolarul american. Dat fiind efectul devastator al acestei strategii, ne putem întreba de ce responsabilii europeni nu fac nimic spre a frînge puterea celor trei agenţii de rating.

Nefast pare a fi şi rezultatul primelor alegeri libere din Egipt pentru destinul democraţiei în lumea arabă, după ce învingători au ieşit islamiştii. Victoria foştilor persecutaţi în timpul regimului Mubarak se datorează şi angajamentului lor social. In Egipt, oamenii tînjesc după o viaţă mai bună, securitate, normalitate, scrie NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG.

Numai că riscul este ca şi Egiptul să se transforme într-o teocraţie islamistă, atrage atenţia NEUE PRESSE.

In schimb, de la Viena DIE PRESSE atrage atenţia că demonizarea islamiştilor este la fel de contraproductivă ca bagatelizarea potenţialului de risc pe care venirea lor la putere îl are. Totuşi, islamiştii ştiu că nu pot renunţa la ajutorul occidentului pentru a scoate ţara la liman iar vestul trebuie să ştie că mîna nu poate fi întinsă noului regim decît cu anumite condiţii. Ceea ce poate fi numit în cazul dat un şantaj, nu este decît o soluţie înţeleaptă.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident