Da, ei pot

Scrutinul prezidenţial american măsoară şi temperatura unor sentimente, de regulă bine ascunse, ale civilizaţiei "iluminate" de dincoace de Atlantic.

La bursa antiamericanismului cotizează mulţi, nu doar în Rusia lui Putin, care mizează din răsputeri pe realegerea în funcţie a preşedintelui Obama. Şi pentru acea parte a elitei vesteuropene care se lăfăie în stângism, cochetând cu varii forme de colectivism de tip socialist ca şi cum n-ar fi existat catastrofa comunistă, ideea alegerii lui Mitt Romney în funcţia de preşedinte al Statelor Unite e anatemă.

Din unghiul ei, America ar fi oricum, chipurile, pierdută şi n-ar mai putea nimic. Ca atare, exponent al unui capitalism deşănţat, hidos şi respingător riscă să fie chiar şi Obama, deşi preşedintele în exerciţiu se apropie net mai mult decât Romney de ceea ce această elită afirmă că ar fi „valorile europene”.

În timp ce aceste valori se resimt grav din pricina crizei iscate de neadecvarea multor europeni la rigorile competitivităţii economice globale, editorialiştii de pe Bătrânul Continent fac bilanţul campaniei electorale americane şi-şi exprimă, în genere, dezamăgirea.

Majoritatea comentatorilor vesteuropeni optează, ca şi Putin, în favoarea lui Obama, dar o fac fără nici o urmă de entuziasm, considerându-l pur şi simplu pe actualul şef al Casei Albe drept „răul cel mai mic”, după cum îl califică textual Rheinische Post.

Schwäbische Zeitung aminteşte de speranţele enorme trezite de Obama în 2008 şi nu-şi poate ascunde iritarea provocată de ceea ce afirmă a fi caracterul „prea mărunt” al actualei campanii şi de accentele ei negative menite să-i discrediteze pe principalii candidaţi.

Aceste atacuri au sfârşit, potrivit ziarului, prin a-l preface pe „Romney într-un uliu al capitalismului sălbatic, care ar arunca America înapoi în era baronilor locali tâlhărind la drumul mare. Iar pe Obama îl zugrăvesc ca pe un socialist periculos, care n-ar şti decât să arunce banii pe fereastră şi să falimenteze SUA, transformându-le într-un soi de nouă Grecie”.

Unii analişti conced că miza acestui scrutin e mare. Badische Neueste Nachrichten crede că de rezultatul alegerilor de la 6 noiembrie ar depinde modelul de societate pe care ar urma să şi-o asume pe viitor americanii. Una etatistă, pe model european, sau, dimpotrivă, una care, în conformitate cu opţiunea dreptei republicane, vede în stat rădăcina tuturor relelor.

Sub titlul „Doi bărbaţi, două viziuni”, ziarul berlinez Die Welt se ocupă de asemenea, pe larg, de scrutinul prezidenţial american, care va stabili cine va conduce pe viitor cea mai importantă ţară din lume, dar o face realist şi cu bun simţ. Ziarul explică de ce Obama vrea să le ia mai mult bogătaşilor, iar Romney doreşte un stat ceva mai suplu.

Concomitent, cotidianul conservator de la Berlin publică un editorial care-şi bate joc de superbia afişată de mulţi comentatori europeni. Sub titlul „Da, ei pot”, ziarul scoate în evidenţă nu doar vitalitatea Americii, a visurilor şi idealurilor ei, ci şi incapacitatea multor europeni de-ai înţelege pe cei de dincolo de ocean şi de a-şi reprima trufia în luările lor de poziţie iraţionale faţă de americani.

Or, tocmai „SUA au contribuit probabil decisiv la eliberarea Europei şi a lumii de barbaria nazismului german. America s-a dovedit factorul hotărâtor pentru întărirea şi supravieţuirea unei Germanii federale libere în epoca războiului rece. UE n-ar exista dacă n-ar fi fost fermitatea Americii”.

Şi Cortina de Fier ar fi la locul ei „dacă n-ar fi fost calmul de nezdruncinat al americanilor”, iar comunismul „nu şi-ar fi luat adio de la istorie într-un mod atât de paşnic şi de rapid”, mai subliniază cotidianul german, respingând şi iluziile pacifiste pe care europenii şi le fac despre Obama. „Mulţi cred, în mod eronat, că ar fi unul dintre noi şi că ar încerca să-l combată pe zeul războiului, Marte, prin intermediul moralei kantiene”, motiv pentru care-i iartă lui Obama neîndeplinirea promisiunilor de acum patru ani.

Dar, „chiar dacă telefoanele americane nu funcţionează iar căile ferate sunt învechite peste ocean, SUA sunt ţara care se avântă către stele, ţara întemeiată ca patrie a visului de libertate şi a unei vieţi mai bune împotriva tiraniilor europene. Nici o ţară înfiinţată în timpurile moderne n-a repurtat un asemenea succes”.

Şi ziarul berlinez conchide: „Yes, we can, acest cuvânt de ordine e reprezentativ pentru America, pentru majoritatea ei, indiferent dacă e republicană sau democrată. Iată ceea ce ar trebui să înţelegem în ziua în care se alege noul preşedinte al acestei ţări ce se consideră aleasă”.