1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Cuvântări belicoase, discursuri liberale

Ce ar face Germania fără medicii români care salvează zi de zi vieţi omeneşti? WDR s-a ocupat într-o emisiune de activitatea medicilor imigraţi în Germania.

Fără ei, sănătatea ar fi un domeniu în amplă criză, date fiind salariile relativ reduse ale doctorilor din spitale şi numărul mare de emigranţi cu studii medicale, plecaţi să-şi rostuiască o existenţă, bunăoară în Elveţia, în ţările scandinave sau în cele anglo-saxone. Dar, potrivit emisiunii, unii dintre ei stăpânesc prea puţin limba germana, devenind astfel un factor de risc pentru pacienţii lor.

Chestiunea nu e, fireşte, subiect de pagina întâi, în presa germană. Care se ocupă, în detaliu, de alte două teme. În speţă, de cuvântarea dictatorului sirian Assad, şi de soarta grea a liberalismului, mai cu seamă a celui german, văzută din unghiul discursului programatic rostit de Philipp Rösler, liderul FDP, la tradiţionala reuniune de Bobotează a demnitarilor acestui partid.

Ampla atenţie acordată acestui subiect e firească într-un an electoral. Cu atât mai mult cu cât mica formaţiune din coaliţia guvernamentală de centru-dreapta, condusă de Angela Merkel, se confruntă, odată în plus, cu mari probleme în tentativele sale de a atrage de partea sa electoratul german. Care, în covârşitoarea lui majoritate, nu e convins de fel de necesitatea apărării drepturilor şi libertăţilor individuale în faţa unui stat hipertrofiat, care le-ar îngrădi cu tot mai mare neruşinare.

La întâlnirea liberalilor germani Rösler, a cărui poziţie la cârma FDP e tot mai contestată şi în propriile rânduri, a reliefat în discursul său acest aspect cheie al doctrinei liberale, manifestându-şi astfel curajul de a înota împotriva curentului. Dar ecoul temerităţii şi strădaniilor sale cu totul lăudabile nu s-a dovedit defel pe măsura efortului depus.

Nürnberger Nachrichten consideră alocuţiunea liderului liberal drept anemică, nevolnică, defensivă şi plângăcioasă, pe scurt lipsită de forţa necesară galvanizării electoratului. Tageszeitung de la Berlin scoate în evidenţă „lipsa de respect” aproape fără precedent manifestată faţă de liderul liberal de colegii săi de partid.

„Rösler ar fi putut să le fluture şi un tramvai, cuvântarea sa ar fi fost oricum condamnată şi băgată în pământ, chiar dacă era de anvergura predicii de pe munte”, e de părere Osnabrücker Zeitung, reliefând caracterul imuabil al prejudecăţilor care-l confruntă.

Varii editorialişti se folosesc de prilej spre a scoate în evidenţă carisma unora dintre colegii actualului lider, care l-ar putea înlocui la cârmă, între ei, la loc de frunte, numărându-se Rainer Brüderle. „Al cărui discurs n-a conţinut totuşi nimic mai valoros decât cel al şefului său de partid, care nu e mai puţin competent ori mai puţin spiritual”, după cum notează Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Dar şi ziarul conservator din Frankfurt admite că Rösler nu e în stare să-şi însufleţească partidul la fel ca Brüderle. În favoarea trecerii celui din urmă la cârma liberalilor, pledează şi Mannheimer Morgen, în timp ce Münchner Merkur optează în favoarea mai tânărului liberal renan Christian Lindner. Iar cotidianul berlinez Die Welt conchide că timpul alocat la cârmă actualului şef al FDP se scurge inexorabil. Fie va reuşi să pună capăt vociferărilor avându-l ca obiect, fie va trebui să-i facă loc la conducere rivalului său intern.

Menţinerea la putere, dar în cu totul alt context, e şi miza dictatorului sirian Assad. Cuvântarea acestuia „i-a dezamăgit” definitiv „pe toţi cei ce sperau că alocuţiunea ar putea indica o ieşire din sângerosul război civil”, notează Rheinische Post din Düsseldorf. Ziarul ne cere să ne resemnăm în faţa perspectivei ca „şi acest conflict criminal să se încheie pe câmpul de luptă”. Semnificaţia cuvântării lui Assad „se poate rezuma cu un singur cuvânt: război”, afirmă şi Frankfurter Rundschau, în timp ce alţi editorialişti scot în evidenţă orbirea totală a unui lider care, ca Gaddafi la vremea sa, refuză să accepte realitatea înfrângerii şi cheamă la o „mobilizare” totală, în timp ce proprii săi ofiţeri dezertează pe capete…