Cuvîntarea lui Ariel Scharon - prilej de dezamăgire

Un comentariu de Peter Philipp prezentat de Rodica Binder Aşteptată cu relativă nerăbdare de cei care sperau că ea va aduce soluţii noi şi cotnructive în complicata şi deocamdata insolubila ecuaţie de pace în Orientul Apropiat cuvîntarea premierului israelian Ariel Scharon a fost nu numai dezamăgitoare ci a stîrnit şi reacţii contradictorii.Aşa zisul plan politic al şefului guvernului de la Ierusalim, vizînd viitorul procesului de pace, constituie în acelaşi timp un avertisment şi un ultimatum. Muntele a născut un şoricel.Imaginea care conţine reminiscenţele unei fabule esopice se ptoriveşte de minune efectului pe care discursul lui Ariel Scharon l-a avut mai ales asupra celor care l-au aşteptat cu maximă nerăbdare sperînd în cotitura favorabilă unei păci reale, facilitată de paşii concreţi pe care Israelul şi-ar fi propus să-i facă în această direcţie. Or, discursul lui Scharon nu s-a deosebit de cele precedente şi în locul marii lovituri de zar au fost din nou utilizate vechile formule de intimidare .Dacă în intervalul următoarelor şase luni palestinienii nu vor adopta măsuri clare şi convingătoare de combatere a terorismului, Israelul se va separa de palestinieni- prin retragerea aşezărilor evreieşti din anumite părţi ale teritoriilor palestiniene, dar mai ales prin intensificarea ritmului de ridicare a aşa zisului zid de protecţie.Prin aceasta Scharon ignoră pur şi simplu protestele care se fac auzite în lume referitoare la ridicarea zidului împotriva căruia s-au pronunţat în repetate rînduri şi Statele Unite ale Americii.Dar ceea ce este mai grav - este că Scharon a adoptat toate măsurile necesare pentru a-i împiedica pe palestinieni să satisfacă în viitorul cel mai apropiat revendicările israeliene.Premierul palestinian Achmed Qurei şi-a reiterat în ultimele săptămîni disponbilitatea de a negocia direct cu Israelul precizînd concomitent că acest dialog este imposibil cîtă vreme aşa zisul zid de protecţie continuă să fie construit, traversînd exclusiv teritoriile palestiniene şi nu conformîndu-se liniei de demarcaţie .Astfel numeroşi palesitnieni îşi văd pămînturile pur şi simplu despicate de zid , în vreme ce altora traseul zidului le-a răpit propietăţile.In aceste condiţii Qurei nici nu mai poate negocia încetarea violenţelor cu grupările radicale de felul Hamasului sau al Djihaddului islamic.Si astfel una din revendicările fundamentale ale Israelului nici nu mai poate fi îndeplinită.-Cît despre viitorul politic al actualului premier palestinian el nu este cu nimic mai bun decît cel al predecesorului său, Mahmud Abbas.Or, şi aceasta face parte din planurile lui Scharon.Deja în ultima sa cuvîntare el a declarat că nu-i dă lui Ahmed Qurei şansa de a-şi exercita mandatutl nici măcar pe durata următoarelor şase luni. Această aroganţă şi siguranţa de sine ostentativ şi ofensiv manifestată de Ariel Scharon nu au fost primite cu încîntare de toţi conaţionalii săi..Partizanii politicii de colonizare sunt revoltţai de anunţata intenţie a premierului de a muta unele aşezări evreieşti, pacifiştii văd din nou nori negri la orizont.Doar cîţiva fervenţi adepţi ai păcii se consolează cu existenţa altor soluţii mai înţelepte şi aplicabile, conţinute de acordul de la Geneva.Dar cui îi serveşte această consolare cîtă vreme Ariel Scharon ignoră cu suveranitate şi acest acord?