Cutia Pandorei

S-ar fi deschis în Egipt „cutia Pandorei”, întrucât preşedintele Mubarak a introdus în ţară alegerile prezidenţiale, „trezind pofta de democraţie a egiptenilor care dormita în ea”, opinează cotidianul elveţian NZZ. Ziarul îşi exprimă scepticismul în legătură cu caracterul liber şi corect al acestui prim scrutin prezidenţial egiptean derulat, sub presiunea SUA, cu mai mulţi candidaţi la funcţia supremă.

Devastările produse de Katrina contuinuă să fie prilej pentru diverse ziare de stânga, precum parizianul Liberation de a afirma eşecul doctrinei neoconservatoare a administraţiei din Washington. Diverşi editorialişti scot în evidenţă în context ceea ce estimează a fi dezavantajele statului zvelt, „privatizarea solidarităţii”, şi „incapacitatea statului american de a reacţiona adecvat la problemele segmentelor sărace şi de culoare ale populaţiei de peste ocean”. Neue Zuercher Zeitung relevă în schimb că necroloagele redactate în semn de doliu faţă de bijuteria arhitectuală care este New Orleansul sunt premature, devreme ce comorile culturale ale oraşului au rămas în cea mai mare parte neatinse, iar tragedia abătută asupra metropelei din Louisiana nu i-a distrus câtuşi de puţin vitalitatea.

Acelaşi ziar semnalează că răbdarea UE faţă de ambiţiile nucleare militare ale regimului fundamentalist islamic iranian s-a epuizat, comunitatea ameninţând să traducă Teheranul în faţa Consiliului de securitate ONU dacă Iranul nu pune capăt activităţilor sale de îmbogăţire a uraniului. Aceste activităţi contravin unui acord prin care Teheranul s-a angajat în 2004 să le suspende. Înăsprirea tonului european survine în reacţie la ultimul raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Dar i se poate oare refuza Iranului ceea ce i s-a permis Franţei lui De Gaulle? Ziarul parizian Le Monde relevă că Iranul se prevalează de argumentele fostului preşedinte al Franţei, care „şi-a motivat decizia construcţiei unui arsenal atomic prin necesitatea de a pregăti ţara pentru circumstanţe extraordinare”. Or, relevă ziarul, „jocul disuasiunii nucleare nu funcţionează decât în situaţia existenţei unui număr limitat de jucători, caracterul raţional al descurajării fiind invers proporţional faţă de numărul actorilor care participă la acest joc. In fine, adversarii proliferării nucleare subliniază că pericolul atomar depinde mai puţin de tehnica nucleară şi mai mult de natura regimului care intră în posesia ei. Ceea ce vizează deopotrivă Iranul şi Corea de Nord”.

Politiken din Copenhaga îşi exprimă încrederea în efectul benefic al procesului intentat fostului tiran irakian, considerând că audierile judiciare în dosarul Saddam ar putea contribui la reconcilierea naţională între Eufrat şi Tigru. Ziarul scoate în evidenţă importanţa semnalului lansat de acest proces, care „demonstrează că nici un dictator, oricât ar fi de puternic, nu se poate pune deasupra legii şi simţi la adăpost de urmărire penală. E un semnal similar celui lansat de procesul intentat la Haga fostului preşedinte al Serbiei, Slobodan Miloşevici”.

Der Standard din Viena şi Sueddeutsche Zeitung din Muenchen, ca şi Die Welt din Berlin abordează întâlnirea dintre lidera UCD, Merkel, şi reprezentanţii puternicelor sindicate germane. Cotidianul austriac relevă că se vehiculează „ameninţări cu tulburări sociale” în cazul restrângerii drepturilor muncitoreşti în urma unei treceri la cârma Germaniei a conservatorilor. Ziarul subliniază însă că sindicatele germane nu mai au forţa să reziste reformării pieţii muncii „atâta timp cât şomajul continuă să se menţină la cotele sale ridicate actuale”.

Rheinische Post din Duesseldorf relevă că duelul tv dintre cancelarul Schroeder şi contracandidata sa creştindemocrată Merkel n-a produs o răsturnare a situaţiei în sondajele de opinie, social-democraţii lui Schroeder cîştigând în simpatii doar în rândul adepţilor stângii, nu şi în tabăra liberal-conservatoare. Un sondaj Forsa publicat azi contrazice acest punct de vedere, indicînd pentru prima dată trecerea în frunte a coaliţitie social-ecologiste, care obţine un avantaj subţire în faţa opoziţiei creştin-democrat-liberale.

In fine, unele ziare franceze precum Le Monde se întreabă în contextul bolii preşedintelui Chirac şi a politicii informaţionale opace a autorităţilor, dacă Franţa nu seamănă cumva cu Uniunea Sovietică din epoca Brejnev.