1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Curtea Mondială de la Haga între politizare şi justiţie reală

Cel puţin 8 israelieni au căzut ieri victimă unui terorist palestinian, care s-a aruncat în aer în vestul Ierusalimului, la bordul unui mijloc de transport în comun înţesat cu navetişti. Autobuzul, care îi transporta pe oameni la slujbe, la începutul săptămînii de lucru israeliene a fost transformat într-un ghem metalic acoperit de pîcla groasă a focului şi fumului stîrnite de deflagraţie. Cel puţin 60 de persoane au suferit răni diverse. Unii au fost mutilaţi pe viaţă, alţii continuă să plutească între viaţă şi moarte.

Deşi conducerea palestiniană s-a grăbit să condamne atentatul, Brigăzile Al Aksa, aparţinînd de organizaţia Fatah a preşedintelui palestinian Arafat, şi-au asumat responsabilitatea pentru această operaţiune teroristă. In pofida calmului, precedînd acestui atentat, grupările extremiste palestiniene nu şi-au ascuns defel intenţia de a-şi continua susţinut campania teroristă antiisraeliană, fiind împiedicate să le săvîrşească, potrivit autorităţilor israeliene, între altele de apariţia unui element cu totul nou în regiune, în speţă bariera despărţind grosul populaţiei israeliene de majoritatea celei palestiniene. De azi, Curtea Internaţională de Justiţie şi-a început audierile privind legalitatea acestei bariere de securitate, sau "antiteroriste", după cum o numesc israelieneii, spre deosebire de palestinieni, care o califică drept "zid al apartheidului".

La insistenţele Adunării Generale a ONU, dominate un bloc de ţări prea puţin sau deloc democratice, de statele arabe, islamice şi nealiniate, i se pasase Curţii sarcina ingrată şi pe bună dreptate controversată, de a studia o chestiune, care ameninţă să îngroape din capul locul credibilitatea şi autoritatea acestei instanţe judiciare. Riscul pe care şi l-a asumat Curtea, în cazul în care judecătorii ei stabilesc că e de competenţa lor să judece pricina, este de a deveni, ca şi Adunarea Generală ONU, o instituţie politizată, incapabilă să ofere sentinţe corecte.

La urma urmei, scopul creării acestei Curţi fusese judecarea de crime de război sau împotriva umanităţii rămase nepedepsite în statele în care s-au petrecut. Or, potrivit israelienilor, bariera de securitate creată de-a lungul ţinuturilor de pe malul apusean al Iordanului departe de a constitui o asemenea crimă, serveşte tocmai împiedicării comiterii lor de către terorişti, care, ca şi ieri, au demonstrat fără drept de apel, că nu se sinchisesc nici cît negru sub unghie de "mizilicuri" precum Convenţia de la Geneva, protecţia populaţiei civile, dreptul internaţional ori de alte "marafeturi" si "nimicuri" de acest fel.

Evident, după aruncarea în aer a pasagerilor de la Ierusalim reacţia, cu totul firească, a oficialităţilor israeliene nu s-a lăsat aşteptată. Ministrul israelian al justiţiei, Iosif "Tommy" Lapid a reliefat că atentatul "demonstrează odată în plus stringenţa construcţiei zidului antiterorist", care, dacă ar fi fost completat la timp în jurul Ierusalimului, ar fi împiedicat această ultimă baie de sînge. Pe banca acuzării, la Curtea Internaţională de la Haga "ar trebui să ia loc terorismul palestinian, şi nu zidul antiterorist", a reliefat Lapid. Aceiaşi poziţie a exprimat-o şi un congresman american aflat la Ierusalim, care şi-a manifestat uimirea că la Haga, Curtea de Justiţie dezbate nu terorismul îndreptat împotriva unor civili, ci măsurile adoptate spre a-i proteja pe oameni de asemenea crime.

La rîndul lor, palestinienii speră, fireşte, ca tribunalul mondial de la Haga să afirme clar şi fără echivoc, că edificarea barierei contravine dreptului internaţional întrucît răpeşte teritorii palestiniene. Dacă israelienii +öi manifesta convingerea că bariera constituie un demers strict securitar, fără impact politic pe termen lung, palestinienii consideră că ea ar reprezenta expresia unei anexări de territorii şi a unei politici rasiste, făcînd imposibilă orice reglementare negociată a conflictului arabo-evreesc.

Acest argument prezintă un inconvenient major: el nu explică de ce, timp de decenii, palestinienii n-au profitat de absenţa acestei bariere spre izbuti să ajungă la un consens cu israelienii asupra creării în Tara Sfîntă a două entităţi statale separate. La urma urmei, în anul 2000, cînd preşedintele Clinton şi premierul israelian Ehud Barak îl imploraseră pe Arafat să accepte un plan de pace oferind palestinienilor întreaga Cisiordanie, Gaza şi o bună parte din Ierusalim, partea arabă a refuzat net acordul iar palestinienii au declanşat sîngeroasa intifadă actuală, în ciuda absenţei din peisaj a barierei, a cărei construcţie a început abia după un val fără precedent de atentate sinucigaşe.

Concomitent Israelul argumentează că teritoriile de pe malul apusean al Iordanului nu pot constitui oricum obiectul unor anexări, din moment ce aceste ţinuturi n-au fost niciodată independente şi n-au aparţinut niciodată unui stat suveran, fiind ca atare zone disputate, sau teritorii în litigiu. Or, un fapt e absolut incontestabil: clarificarea statului acestor ţinuturi ţine de un proces politic, de negocieri bilaterale sau poate multilaterale, în nici un caz însă de competenţa unei curţi de justiţie. Deloc de mirare, că Israelul a refuzat să recunoască oficial competenţa Curţii de la Haga în acest domeniu.

De altfel, ţările europene, care au criticat cursul barierei, situate parţial pe un teritoriu ce poate fi la rigoare considerat ocupat, au relevat pe de o parte dreptul statului evreu de a se apăra de terorism, inclusiv printr-un astfel de zid. Pe de altă parte, ţările UE, - care au recomandat edificarea barierei pe "linia verde" a demarcaţiei provizorii stabilite în 1949, în urma primului război arabo-isralian - s-au alăturat SUA, Rusiei şi altor state, relevînd că nu poate fi atribuţia unei instanţe judiciare să rezolve litigii de ordin politic. Toate ţările occidentale au cerut ca atare Curţii să se abţină de la a-şi exprima opinia, între altele şi spre a se evita prejudicierea gravă a şanselor unui acord politic negociat în Orientul Mijlociu-.

Incît dacă, sucombînd agendei antisioniste a lumii arabe Curtea va ignora avertismentele occidentale si se va hazarda să condamne Israelul, mulţi îşi vor vedea confirmate aprehensiunile iscate de eventualitatea politizării şi delegitimării acestui tribunal. In consecinţă riscă să se destrăme şi o mare speranţă de ameliorare a climatului global graţie activităţii unei instanţe judecătoreşti internaţionale autentic independente şi deci demne de acest nume. Pe scurt, audierile amorsate luni la Haga ameninţă să zdruncine serios credibilitatea şi legitimitatea unei Curţi de Justiţie contestate încă înaintea înfiinţării ei, bunăoară de către SUA, tocmai pe motivul vulnerabilităţii ei la influenţe şi presiuni politice făcînd figură de nucă în peretele unui instanţe judiciare. In plus un eventual verdict de condamnare a statului evreu, departe de a contribui la pacificarea regiunii, ar pune paie pe focul nepotolitului incendiu din Orientul Mijlociu.
  • Data 23.02.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1jc
  • Data 23.02.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1jc