1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Curtea de la Haga condamnă Moscova la plata unei sume record

Nu e vorba în context de vreo răzbunare olandeză pentru doborârea unui avion de pasageri cu 300 de oameni, între care 200 de olandezi la bord, de către separatiştii pro-ruşi.

Ci de procedura mai veche prin care, la ordinul Kremlinului, Rusia lui Putin a zdrobit şi desfiinţat concernul Yukos.

Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga a dat dreptate foştilor acţionari ai concernului petrolier rusesc Yukos, condus, până la arestarea sa, de către Mihail Hodorkovski, şi a condamnat Rusia la plata unor daune în valoare de 50 de miliarde de dolari.

Curtea s-a pronunţat luni cu privire la trei plângeri avansate de acţionari, între care o filială a GML Ltd, un trust financiar care a fost principalul acţionar al Yukos Oil.

Conform verdictului Curţii, modul în care a procedat Rusia echivalează cu expropriere ilegală.

Comentat mai pe şleau, a avut loc un jaf în toată regula. Beneficiarul prăzii obţinute prin acest jaf, statul rus, a falimentat firma prin revendicări fiscale exagerate, imposibil de satisfăcut, înainte de a o înghiţi, refuzând apoi să-i despăgubească pe proprietarii ei de drept şi de fapt.

Pare să fi fost un jaf mai spornic decât cea mai amplă tâlhărie comisă vreodată la drumul mare.

Decizia adoptată la Haga a provocat într-o primă instanţă o scădere a valorilor acţiunilor negociate la bursa rusească şi, nu în ultimul rând, ale concernului Rosneft, firmă a statului condus de Vladimir Putin, care a profitat din plin de pe urma demolării Yukos.

Mihail Hodorkovski, patronul concernului Yukos, pe vremuri cea mai importantă companie petrolieră a Rusiei, se îmbogăţise prin metode controversate, ca mai toţi oligarhii ruşi, în anii 90.

Dar apoi îndrăznise să ia în serios ideea democraţiei, sperase într-un stat de drept rusesc şi se pronunţase în favoarea unei schimbări menite să ducă la combatarea corupţiei şi asanarea afacerilor publice.

Afrontul la adresa regimului kaghebist pe cale de a fi edificat de către Vladimir Putin a stârnit la Kremlin o reacţie virulentă. În 2003, Mihail Hodorkovski s-a văzut arestat, judecat şi condamnat pentru fraudă, evaziune fiscală şi delapidare într-un proces cotat de majoritatea observatorilor independenţi drept înscenat. Proprietăţile sale au fost distruse ori confiscate. Ulterior i s-a mai înscenat şi un al doilea proces, omul fiind graţiat şi pus în libertate abia înaintea olimpiadei de iarnă din Rusia, după negocieri secrete între Moscova şi Berlin, cu doar câteva luni înainte de a ispăşi 10 ani de detenţie în temniţele siberiene.

De atunci, Hodorkovski trăieşte în Germania. Iar Rosneft face pe niznaiul, deşi întreprinderea statului rus a cumpărat prin licitaţie partea leului din Yukos, după oficializarea falimentării concernului de către oamenii Kremlinului.

Care Kremlin controlează, prin oamenii săi, şi Rosneft. În reacţie la verdictul Curţii de Arbitraj, responsabilii Rosneft au afirmat că nu se aşteapă la un impact negativ ori să i se ceară concernului lor despăgubiri în urma deciziei luate la Haga. Potrivit lor, achiziţiile Rosneft ar fi fost "legale". Altfel spus, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase.

Chiar dacă şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov a declarat că Rusia va contesta verdictul prin apel, e clar că Moscova e serios afectată de hotărârea Curţii de la Haga.

Decizia agravează o situaţie economică rusească oricum din ce în ce mai precară. Ea s-a deteriorat perceptibil în urma incertitudinilor iscate în mediul de afaceri de confruntările diplomatice declanşate de ocuparea Crimeei, de războiul purtat prin interpuşi în estul Ucrainei şi mai ales de barbaria doborârii unui avion de pasageri în teritoriul controlat de separatişti pro-ruşi. Nu mai puţin dureroase riscă să fie pentru Rusia efectele sancţiunilor adoptate ori pe cale de a fi adoptate de către statele occidentale în reacţie la sistematicele încălcări ruseşti ale dreptului internaţional.

Şi CEDO urmează să se pronunţe joi pe marginea unei plângeri înaintate de toţi acţionarii Yukos, alta decât cele judecate la Curtea de Arbitraj de la Haga. Beneficiarul principal al verdictului celei din urmă pare a fi un acţionar care a scăpat de vindicta Kremlinului fugind în Israel.

Cât despre Rosneft, oricât ar face acest concern încăput pe mâna lui Igor Sechin, un intim al lui Putin, pe niznaiul, spectrul prăzii îngurgitate pe nedrept de omul Kremlinului nu-i dă pace. În consens cu verdictul unui tribunal englezesc, s-a dispus îngheţarea conturilor firmei de stat ruseşti din Anglia şi Irlanda, în replică la o revendicare a acţionarilor Yukos.

Încă şi mai interesant e faptul că nici ruşii înşişi nu mai credeau din 2010 în basmul pus în circulaţie de Putin însuşi, precum şi de maşinăria sa propagandistică. Potrivit acestui basm, valorile Yukos, obţinute de Hodorkovski prin mijloace ilegale, ar fi fost returnate poporului rus de la care au fost furate, dezmembrarea concernului nefiind o decizie cu substrat politic.

Prestigioasa revistă The Economist reliefa, în 2010, că în povestea cu pricina nu mai credeau decât prea puţin ruşi. În schimb, 63 la sută, deci o majoritate clară, s-au arătat convinşi „că distrugerea Yukos a fost orchestrată de un mic grup de oameni de afaceri şi birocraţi întreţinând strânse legături cu Kremlinul”.