1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Curtea Constituţională - "mânăstirea" de la Karlsruhe

Curtea Constituţională de la Karlsruhe a pronunţat una dintre cele mai importante sentinţe din istoria sa. Judecătorii Curţii au avut ultimul cuvânt în aprobarea ESM şi a Pactului Fiscal.

"Dacă mai aud o dată cuvântul Karlsruhe, părăsesc încăperea", ameninţa, acum câteva săptămâni, şefa FMI, Christine Legarde. Cu toate acestea, din calea deciziilor pronunţate la Curtea Supremă nu poate fugi nimeni, cu atât mai mult cu cât sentinţa judecătorilor din cel mai mare stat membru al UE va indica direcţia demersurilor pentru salvarea euro.

Influenţa judecătorilor de la Karlsruhe asupra guvernării este veche ca tribunalul însuşi. De notorietate sunt vorbele fostului şef al cancelariei federale, Horst Emke, care spunea în 1973 că "ticăloşii de la Karlsruhe" n-ar trebui lăsaţi să distrugă politica din est. Atunci, ca şi acum, relevantă era greutatea la nivel european a deciziilor Curţii, nu vehemenţa afirmaţiei sale.

Karlsruhe are ultimul cuvânt

Respectarea legii fundamentale - aceasta a fost misiunea încredinţată, în 1951, Curţii Constituţionale de la Karlsruhe. Curtea este compusă din două senate cu câte opt judecători fiecare, numiţi de către Bundestag şi Bundesrat (cele două camere ale Parlamentului Federal). Mandatul se obţine pentru o perioadă de 12 ani, echivalentul a trei legislaturi obişnuite. Judecătorii sunt departe de cancelaria de la Berlin, nu numai ca situare geografică.

Curtea este "unul dintre puţinele locuri protejate de influenţe exterioare astfel încât deciziile să poată fi luate aşa cum se cuvine", spune Andreas Voßkuhle, preşedintele celui de-al Doilea Senat. Voßkuhle îşi descrie locul de muncă de la Karlsruhe ca având ceva dintr-o mânăstire.

Judecătorii Curţii au ultimul cuvânt. Aceştia pot influenţa chiar şi legi aprobate cu două treimi în Parlament. Dar, ca în orice alt tribunal, judecătorii devin activi numai în condiţiile în care sunt solicitaţi. De la cererile Bundestagului până la plângerile unor simpli cetăţeni, Curtea de la Karlsruhe verifică dosare şi pronunţă sentinţe. Este şi cazul hotărârii aşteptate miercuri, 12 septembrie, privind constituţionalitatea Pactului Fiscal şi a ESM. Cu 37.000 de reclamanţi, aceasta este cea mai consistentă plângere înaintată la Curtea Constituţională, în toată istoria Republicii Federale.

Arbitrul dezbaterilor politice

În ciuda greutăţii pe care o are, Curtea nu elaborează legi şi nu poate deveni activă în plan politic. La întrebarea privind influenţa Curţii asupra Guvernului, Andreas Voßkuhle susţine că tribunalul de la Karlsruhe nu este "un fotbalist de pe banca rezervelor care vrea să arate cum se marchează un gol, ci un arbitru al jocului politic". Între 1951 şi 2011, Curtea a acordat cartonaş roşu la nu mai puţin de 457 de legi şi ordonanţe.

Cu cât numărul sentinţelor pronunţate creşte, cu atât sporeşte şi influenţa tribunalului asupra negocierilor politice, respectiv asupra vieţii cetăţenilor. Mediatizarea intensă pare să fie pe gustul Curţii. În aceste condiţii, greutatea deciziilor şi puterea judecătorilor impresionează şi mai mult.

Conform unui recent studiu al Institutului pentru sondarea opiniei publice Allensbach, două treimi din germani sunt convinşi că, în realitate, influenţa Curţii Constituţionale este mult mai mare decât pare. În anii `90, doar 48% dintre cetăţeni credeau acelaşi lucru. Germanii chestionaţi au o părere bună despre puterea pe care Curtea de la Karlsruhe o deţine, considerând această instanţă un instrument de control indispensabil (82%).

Pe fondul crizei şi al extinderii procesului de integrare europeană, mulţi germani se tem că legea fundamentală se va eroda. "În context, Curtea Constituţională pare a fi un zid care protejează interesele naţionale" - spune şefa Institutului, Renate Köcher.