1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Curtea Constituţională la ultima staţie

Curtea Constituţională a amînat pentru joi verdictul în cazul desemnării Noricăi Nicolai la Ministerul de Justiţie.

default

În linii mari, Curtea urmează să stabilească dacă Preşedintele participă la numirea unui nou ministru sau dacă, dimpotrivă, i se rezervă un rol strict decorativ. Primul ministru o propusese pe Norica Nicolai în locul vacant de la Justiţie, dar Preşedintele ridicase obiecţii. Constituţia nu spune ce se întîmplă într-o asemenea situaţie şi de aceea Curtea are obligaţia să clarifice lucrurile.

Deliberările sînt mai dificile şi din cauză că nu se mai poate recurge la echivocuri şi soluţii lăsate la jumătatea drumului, aşa cum s-a întîmplat în cazul Adrian Cioroianu. Atunci CC formulase o soluţie ea însăşi interpretabilă şi nu e de mirare că s-a intrat, din nou, în impas. Acum s-a ajuns la ultima staţie şi este de aşteptat o decizie clară, care va înrîuri şi viitoarele dezbateri cu privire la modificarea Constituţiei.

Decizia Curţii are însă o mare relevanţă politică, întrucît nu este vorba doar de o dispută juridică. Rivalitatea dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu înseamnă mereu mai mult decît pare. Fiecare dintre cei doi, în numele propriilor grupări sau în nume personal, caută să imprime o anumită direcţie politicii româneşti şi vieţii de stat în general. Primul ministru este preocupat să numească în funcţii guvernamentale oameni care îi împărtăşesc viziunea destul de laxă cu privire la diferenţa dintre corupţie şi imaginaţia în afaceri, în timp ce Preşedintele mizează, dimpotrivă, pe figuri intransigente. Lumea se teme aici la Bucureşti că, odată ajunsă la Justiţie, Norica Nicolai va pune obstacole investigaţiilor judiciare, iar Preşedintele a formulat foarte bine această îngrijorare.

Asupra Curţii Constituţionale apasă, de aceea, o răspundere fără precedent. Acum este chemată să aleagă nu doar între două soluţii juridice, ci mai ales între două viziuni politice: una care vede în liberalism, printre altele, şi o cale de a te îmbogăţi pe scurtătură şi alta care crede în capitalismul moral. Desigur că aceste implicaţii nu vor fi evocate în cursul deliberărilor, dar ele se vor afla mereu acolo, prezente, în spatele cuvintelor şi argumentelor juridice.