1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Curtea Constituţională anulează efectele morale ale revoluţiei anticomuniste

Recenta decizie a Curţii Constituţionale referitoare la dosarele de securitate a provocat la Bucureşti un val de proteste. Rolul însuşi al CC în viaţa publică începe să fie supus unor tot mai atente examinări critice.

default

A atras atenţia valul de procese tranşate, nu în instanţe, ci la Curtea Constituţională. Într-adevăr, Curtea Constituţională are în competenţele sale şi pe aceea de a rezolva aşa numitele excepţii de neconstituţionalitate, care pot fi ridicate în cursul unui proces.

Avocatul apărării sau procuroul pot ridica o excepţie de neconstituţionaliate, dar ea nu ajunge automat la Curtea Constituţională, ci abia dacă instanţa hotărăşte că ea este “admisibilă”. Instanţa are, aşadar, puterea de a respinge o astfel de acţiune ca “inadmisibilă”. În cazul lui Dan Voiculescu, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, nu a admis toate excepţiile ridicate, ci doar o parte dintre ele , dar aşa cum se vede din motivaţia publicată astăzi, Curtea Constituţională şi-a extins competenţele şi asupra acelor aspecte pe care instanţa de judecată le-a considerat “inadmisibile”. Într-adevăr, dacă o astfel de excepţie nu are legătură directă cu rezolvarea cauzei, ea nu poate fi admisă.

Dosarul a ajuns totuşi la CC, fapt care pune probleme în sine. Prea multe dosare au ajuns la CC, cum a fost de pildă cazul lui Adrian Năstase, care a ridicat şi el o excepţie de neconstituţionalitate, fără vreo legătură cu rezolvarea cazului decît s-ar extinde, abuziv, înţelesul formulării. Mergînd pe acest drum, absolut toate legile din România vor ajunge, în scurt timp, la Curtea Constituţională.

O verigă slabă se află, aşadar, în instanţele de judecată, iar ultima verigă a acestui lanţ al revizuirilor decisive este Curtea Constituţională. Deciziile acestui for nu mai pot fi contestate de nici o autoritate publică. Nici Preşedintele, nici Guvernul , nici Paralamentul sau vreo instanţă de judecată nu pot pune la îndoială aceste decizii, dar, şi aici se face o mare confuzie, societatea civilă are tot dreptul să declanşeze o dezbatere legitimă asupra naturii acestor mecansime.

În esenţă, Curtea Constituţională a admis interpretarea potrivit căreia CNSAS nu este, prin chiar natura sa, un organism constituţional. Argumentaţia, sofistică, nici nu mai contează, decît pentru studenţii la Drept. Important este că acest for a dat de-a dura o idee moral-politică preţioasă şi anume că acela care a colaborat în mod vinovat cu Securitatea trebuie să primească măcar o sancţiune de natură morală. Nu există urmări juridice ale unei decizii CNSAS, ci doar acele consecinţe care se petrec la nivelul opiniei publice. Or, decizia Curţii Constituţionale echivalează cu a răpi opiniei publice orice putere. E adevărat că Alexis de Tocqueville ne-a avertizat că, în democraţie, opinia publică poate deveni tiranică, dar dacă îi răpim orice putere, atunci nu mai e democraţie.