Curtea Constituţională rămîne intangibilă

În ciuda atîtor şi atîtor contestaţii, Curtea Constituţională a rămas neatinsă în actuala formă de organizare şi funcţionare. Comisiile juridice din Camera Deputaţilor au respins joi două proiecte care vizau să pună în evidenţă conflictele de interese şi care ar fi putut duce la recuzarea unui judecător. Dezbaterea nu este imaginară. Ea face trimitere explicită la cazul Curţii Constituţionale de la Bucureşti în care, la un moment dat, trei judecători urmau să judece pensionarea soţiilor lor de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Ministrul de Justiţie, Monica Macovei, a atras atenţia asupra acestei situaţii, considerînd că este inacceptabilă şi a recomandat introducerea în lege a conflictului de interese. Totuşi este de remarcat că Ministrul de Justiţie nu a depus nici o lege în acest sens. A revenit unor membri ai Parlamentului din grupurile majorităţii să facă acest lucru.

Din partea PD, Stelian Duţu a depus un proiect de lege care, în esenţă, încerca să împiedice influenţarea politică a unei decizii a Curţii Constituţionale, interzicînd accesul la demnitatea de judecător unei persoane care este membră a unui partid politic sau care are rude apropiate, de gradul unu şi gradul doi, în conducerea unui partid politic.

Restricţia a părut nu doar exagerată, dar şi neconstituţională. În orice caz, proiectul a fost atît de stîngaci, încît membrii Comisiei Juridice l-au respins cu mare majoritate.

După ce valul de emoţie, provocat de disputele de anul trecut privind anumite decizii ale Curţii Constituţionale, a trecut, s-a văzut mai limpede că nu opţiunile politice ale unui judecător sînt de pus în discuţie, cît mai curînd calificările sale de natură etică. Ar fi absurd să ceri unui judecător al Curţii, care nu este un magistrat în sensul obişnuit al cuvîntului să nu aibă păreri politice, de vreme ce el devine membru al Curţii tocmai în virtutea viziunii sale generale despre politică şi organizarea statală.

Un alt proiect mai ambiţios a fost acela al unor deputaţi liberali care au dorit să introducă în legea Curţii Constituţionale, prevederile din Codul de procedură civilă privitoare la “incompatibilităţi, abţinerea şi recuzare unui judecător”. Propunerea aceasta asimila însă pe un judecător de la Curte cu unul de pildă de la o instanţă de judecată, eroare pentru care şi acest proiect a fost respins.

Una din marile probleme ale politicii româneşti a rămas nerezolvată. Ce se întîmplă atunci cînd judecătorii Curţii Constituţionale greşesc? Morala politică a fost că, pînă la o eventuală revizuire a întregului sistem constituţional, e bine să nu se întîmple nimic, cel puţin la suprafaţă, întrucît Curtea este inatacabilă din punct de vedere instituţional. Dar dacă responsabilii politici din România, din toate partidele inclusiv PSD, au tras lecţia cuvenită, atunci ei au înţeles că numirea judecătorilor la Curtea Constituţională este un lucru extrem de important şi de sensibil şi că ea nu mai poate fi tratată ca un mod de recompensare a prietenilor politici, ci ca pe un fapt care ţine de interesele statului.