1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cum îşi pierde o ţară cetăţenii

4 noiembrie 2009

Printre marile provocări ale noii majorităţi liberale de la Chişinău se numără emigraţia. Ea este, de ani buni, motorul economiei moldoveneşti.

https://p.dw.com/p/KOcq
Centru pentru copii la BudeştiImagine: Julia Semenowa / DW

În satul Butuceni, undeva la nord-est de Chişinău, oamenii - câţi vor mai fi rămas - fac agricultură de subzistenţă. La fel în Costeşti, la vreo 25 de kilometri sud de capitală. Pentru tineri, străinătatea este singura alternativă.

"Vreau să studiez şi, apoi, dacă se poate, să plec să muncesc în străinătate. Vreau să călătoresc, să văd cum se trăieşte în alte ţări şi să învăţ limbi străine". Docina nu vede nici un viitor în propria ţară, unde salariul mediu este de circa 140 de euro. Şi nici măcar nu este singura: "Vrem să dăm ţării un viitor mai bun, aşa că vom emigra".

Chiar dacă sună a glumă, nu e. Emigraţia este, de ani buni, motorul economiei moldoveneşti. Două miliarde de dolari au trimis, anul trecut, în ţară moldovenii plecaţi să muncească în străinătate - o sumă mai mare decât întregul buget naţional. Faptul că un sfert din populaţia de patru milioane a republicii este în străinătate se resimte mai ales în viaţa copiilor.

Elena Mereacre a deschis, la Costeşti, un centru pentru copiii crescuţi fără părinţi sau chiar şi pentru tinerii ajunşi în străinătate pe filierele traficanţilor de carne vie şi forţaţi să cerşească pentru alţii. Unii s-au născut acolo, căci traficul de carne vie înseamnă şi prostituţie - în Turcia, Rusia sau Arabia Saudită.

Numărul cazurilor a scăzut în ultima vreme (de la 507 în 2007 la 151 în 2009), dar şi pentru că traficanţii au "îndulcit" regimul: victimele lor au dreptul să trimită bani acasă şi pot lua legătura, prin telefon, cu familiile. În plus, explică Lidia Gorceag, psiholog la un centru de reabilitare, "aceste femei au trăit în condiţii mizerabile şi nimeresc într-un hotel, unde au un frigider plin de mâncare, apă caldă, lenjerie curată. Ajung să se identifice, oarecum, cu criminalul, ca-ntr-un fel de sindrom Stockholm. Nu mai este criminalul ci bărbatul care le arată o viaţă mai frumoasă. Ne vine greu să le explicăm, apoi, că acest bărbat le-a distrus viaţa".

Sărăcia este primul aliat al fenomenului. Speranţele se îndreaptă spre noua guvernare liberală - care, însă, va avea cam prea multe lucruri de făcut simultan.

Autor: Kathrin Erdman/Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz