1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Cum se poate scăpa de „provincialismul cultural” şi de instrumentalizarea obtuzităţii

Numărul jubiliar al ediţiei germane a revistei LETTRE INTERNATIONALE reproduce pe copertă un desen de Georg Baselitz, inspirat de confruntări ale lui Piet Mondrian cu simbolul zvasticii. Un motiv de scandal?

default

Georg Baselitz, între altele, laureat al Premiului Cultural Premium Imperiale.

Ar fi trebuit ca în Germania, unde LETTRE INTERNATIONALE se vinde la chioşcuri şi librării şi se livrează abonaţilor prin poştă, coperta aparent „ireverenţioasă” a revistei (un desen combinînd sub penelul celebrului Georg Baselitzs variaţiuni pe o temă cu care şi Piet Mondrian, cu un ciclu propriu de lucrări grafice sub titlul "Întoarcerea drumeţului jumulit în patrie") să fi iscat un val de proteste dat fiind terenul extrem de sensibil al receptării şi interpretării simbolurilor, lăsat în urmă de trecutul nazist şi de cel comunist.

Nu aş fi făcut această supoziţie dacă la scurtă vreme după lectura revistei, nu aş fi aflat despre reacţiile obtuze, mioape, provinciale şi rău voitoare pe care le-a stîrnit în anumite cercuri ale exilului românesc din Statele Unite, o expoziţie de grafitti a unor tineri plasticieni români, organizată de Institutul Cultural Român de la New York.

Virulenţa acestor reacţii ajunse aici de peste Ocean şi din neaoşa Românie a demonstrat încă o dată că spiritul provincial, obtuzitatea şi reaua voinţă nu au de-a face întotdeauna cu localizarea indivizilor pe harta lumii, ci mai degrabă cu libertatea subiecţilor de a se mişca fără oprelişti şi prejudecăţi, autonom şi liber pe bulevardele satului global.

Altminteri, nici expoziţia de la New York nu ar fi stîrnit regretabilele reacţii, vădite simptome ale unei instrumentalizări a arierării culturale a unor indivizi sau grupuri de interese.

Discernămînt şi provocare

Reproducînd lucrarea pictorului Baselitz pe coperta unui număr jubiliar (la cei 20 de ani de la apariţia ediţiei germane), editorii germani au mizat pe funcţia „provocatoare” a imaginii, care invită la o confruntare cu falsele identificări, ridicînd întrebarea dacă trecutul „a trecut” şi - ”cum” şi „dacă” ar putea el trece „definitiv”.

Scandalul nu s-a produs tocmai fiindcă publicul căruia i se adresează LETTRE INTERATIONAL este cultivat, emancipat, liber cugetător şi cosmopolit.

O interpretare lămuritoare a „imaginii” figurează pe pagina 3 a acestui număr tematic (81), întrunind contribuţiile unor prestigioşi artişti plastici şi fotografi, filozofi, scriitori şi publicişti care, laolaltă dar din unghiuri diferite, radiografiază „starea actuală a lumii”.

Ausstellungstipps vom 07.09.2007

Tablou dintr-o expoziţie retrospectivă Georg Baselitz la Royal Academy din Londra

M-aş opri din varii motive asupra unui singur eseu care cartografiază dintr-o perspectivă inedită, imaginea lumii.

O cartografie "pasională" a lumii

Teamă, resentimente, pofte – acestea ar fi stările emoţionale şi fiziologice care configurează o nouă hartă a pasiunilor politice, schiţată de Tzvetan Todorov.

Ideea, sugerată autorului de un articol publicat de Dominique Moisi, mi se pare înrudită şi cu ilustrele „Cartes du Tendre”, imaginate în saloanele literaturii „preţioase” din secolul al XVII, în Franţa.

Actuala hartă a lumii, sfîşiată de „rivalităţi crescînde”, se află la ani lumină distanţă de ilustrele (la vremea lor) hărţi ale îndrăgostiţilor.

Filozof şi antropolog,autor între altele a unei remarcabile „teorii a alterităţii”, Tvetan Todorov s-a născut în Bulgaria, de unde, în 1961, a emigrat în Franţa .

Urmările secolului XX în Europa, dominat de conflictul dintre regimurile totalitare şi democraţiile liberale, se resimt şi la începutul mileniului trei - constată autorul.O baghetă fermecată a cărei mişcare ar face să dispară miraculos vechile tensiuni nu a fost încă inventată.

În schimb, noile tehnologii, excedentul, surplusul de informaţii, sunt cele care influenţează masiv noul stil de viaţă, dominat, în viziunea lui Todorov, de un tip de comunicare” verticală”, specifică transmiterii tradiţiilor, în opoziţie cu tipul „orizontal” de comunicare, asigurînd legătura permanentă a subiecţilor conectaţi la „reţea”.

Conştient de riscurile simplificării pe care de altfel şi le asumă, autorul eseului configurează harta lumii de-a lungul unor linii de forţă „pasională”: pofte, „apetit”, resentimente, teamă, nehotărîre…

Tipologia ţărilor, subsumată acestor pasiuni, îi permite imediat cititorului informat să completeze listele. China, Brazilia, India, Rusia, poate curînd şi Mexicul, profitînd de şansele globalizării, sunt conştiente că le-a venit şi lor rîndul să se bucure de binefacerile economiei de piaţă şi ale consumului nelimitat.

Ţările dominate de resentimente sunt în majoritatea lor ţări musulmane. Trecutul lor colonial alimentează şi el rezervorul de ură faţă de occident şi valorile acestuia.

Potenţialul terorist şi conflictele interetnice şi religioase ce macină aceste state, inspiră ţărilor occidentale dezvoltate o teamă justificată, mai ales după 11 septembrie 2001.

Dar fiindcă frica este „un sfetnic prost” ea nu are voie să devină sentimentul dominant în apus. Experienţa istoriei demonstrează că „teama de barbari ne poate transforma în barbari”.

Teama nu este un sfetnic bun

Un salt de la această lecţie a antichităţii pînă la campania actuală împotriva terorismului îi permite autorului să incrimineze erorile comise în războiul din Irak ca şi cele de pînă acum, în campania împotriva terorismului şi să releve efectele lor „colaterale”: pînă în momentul de faţă, politica americană a îndîrjit adversarii; forţa occidentului este diminuată, în pofida superiorităţii sale tehnice şi militare, fiindcă agresiunile cărora trebuie să le riposteze nu sunt comise de state ci de indivizi.

Ei acţionează în umbra unor organizaţii şi ţări, sub imperiul urii şi al nevoii de răzbunare, generate de sentimentul umilinţei. Criticile aduse politicii americane, ţine să menţioneze autorul, nu au nimic de-a face cu antiamericanismul.

Cu o pledoarie şi o recomandare se încheie eseul publicat în LETTRE INTERNATIONAL. Pledoaria este în favoarea toleranţei întemeiată pe un consens general, într-o lume în care indivizi şi grupuri aparţinînd celor mai diverse confesiuni şi culturi intră tot mai frecvent într-un contact direct unii cu ceilalţi.

În cazul în care aceştia ajung în situaţii conflictuale, legea trebuie să prevaleze asupra obiceiurilor, ceea ce de regulă nu va fi cazul, conchide sceptic Tzvetan Todorov, în articolul publicat în ediţia germană jubiliară a revistei LETTRE INTERNATIONAL.