1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cum s-au adunat semnăturile de susținere?

Horațiu Pepine29 aprilie 2016

O mare suspiciune apasă asupra partidelor angajate în alegerile locale, ele fiind bănuite că au recurs ilegal la datele personale ale alegătorilor înscriși pe liste.

https://p.dw.com/p/1IfSL
Imagine: DW

”Inițiativa România”, grupare care susține candidatura lui Nicușor Dan la funcția de primar general al Capitalei, a depus un denunț penal la DNA împotriva mai multor partide, acuzându-le că au falsificat semnăturile de susținere. Mihai Polițeanu, unul dintre liderii formațiunii, a argumentat cât a putut de bine că partidele vizate (PSD, PNL și PMP) nu aveau cum să adune atât de multe semnături într-un timp atât de scurt. El nu a oferit dovezi propriu-zise, dar argumetele sale circumstanțiale nu pot fi ignorate de niciun un magistrat serios și competent.

Ancheta, în cazul în care va fi declanșată, nu va avea urmări asupra alegerilor din 5 iunie, dar ar putea schimba întregul procedeu de validare a candidaturilor, după cum ar putea declanșa urmărirea a penală a celor implicați în organizarea alegerilor. Și bănuiala noastră este că Mihai Polițeanu are dreptate. Este greu de crezut că la numărul relativ redus de corturi, câte au instalat partidele, și într-un timp atât de scurt s-au putut aduna semnăturile necesare. PNL, mai ales, a schimbat trei candidați, iar pentru ultimul dintre ei i-a rămas un timp extrem de scurt și totuși a prezentat dosarul cu numărul cerut de semnături. Cum s-au putut strânge semnăturile pentru Cătălin Predoiu când nici nu se strânseseră încă cele pentru Marian Munteanu, care el însuși apărea într-un moment în care Ludovic Orban nu avea încă toate semnăturile strânse?

Suspiciunea e cel puțin legitimă. În București corturile partidelor au fost îndeobște ignorate. Rareori putea fi văzut cineva prin preajmă și în mod cu totul excepțional se mai aduna câte un grup care să discute un subiect sau altul. Și mai ales niciodată nu puteai obține nici cea mai mică informație de la acești operatori de teren, care se crispau îndată ce îi intrebai de numărul de semnături. În Sectorul 6, ca să luăm un exemplu, singurul candidat care ar fi putut să strângă adeziunile necesare este independentul Ștefan Florescu, care colectează semnături începând din toamna anului trecut în contul procedurii de destituire a primarului Rareș Mănescu. Desigur că, strict legal, el nu putea refolosi semnăturile, dar el le avea cel puțin arhivate și la dispoziția sa. Dar ceilalți candidați cum vor fi reușit? PSD, a susținut Mihai Polițeanu, ar utiliza ilicit o arhivă cu datele personale ale alegătorilor, dar PNL sau PMP?

La alegerile locale de anul acesta cetățenii sunt atât de deprimați, încât e greu de crezut că, exact atunci când te uitai în altă parte, au dat năvală sute și mii de alegători să-și ofere susținerea și să se facă apoi nevăzuți. Vom vedea în iunie ce interes suscită alegerile, dar bănuim că absenteismul va fi foarte mare, ceea ce aruncă o nouă suspiciune asupra campaniei de semnături. Atunci am putea constata (faptul a mai fost observat la un rând de alegeri) că numărul total al semnăturilor de susținere este mai mare decât al alegătorilor prezenți la urne. Nici acest fapt nu ar dovedi frauda, dar s-ar adăuga la suspiciunile existente.

În general, cei care fac reclamații, denunțătorii aceștia hipercorecți, sunt priviți cu multă antipatie. Dar problema e serioasă, căci pe baza semnăturilor este validată o candidatură sau alta. Iar cei care nu au acces la bazele de date sau cei care nu vor fi avut timp să-și creeze o arhivă proprie sunt dezavantajați. S-ar putea spune că până și aceste aranjamente ilegale sunt dovezi ale forței organizatorice și că sunt, în cele din urmă, dovezi ale susținerii de care se bucură un candidat. E la fel ca în cazul donațiilor, un candidat convingător, promițător într-un sens sau altul, reușește să atragă bani mai mulți (fie și ilegali).

Argumentul e pe muchie de cuțit, căci dacă frauda, tolerată fiind, devine facilă, atunci nu mai înseamnă nimic nici măcar în sensul susținerii. Iar din acel moment coruperea sistemului politic devine totală.

Am putea, la final, imagina un experiment mental. Să admitem că verificarea procedurilor ar fi severă și că, la termenul stabilit, niciun candidat nu va fi reușit să strângă semnăturile necesare. Ce s-ar întâmpla? Grav este că nu suntem deloc departe de această situație.