1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Cum este înţeleasă libertatea presei în Turcia

De cînd dorinţa Turciei de a ajunge în UE s-a mai atenuat, aspiraţiile de putere regională s-au accentuat iar autoritarismul premierului Erdogan a luat forme represive, tot mai mulţi ziarişti au ajuns la închisoare.

Reproşurile formulate de opoziţie la adresa premierului Erdogan, care ar fi transformat Turcia într-o semi-închisoare pentru ziarişti, au fost dezavuate de reprezentanţii puterii. Cifrele vorbesc însă de la sine: până la ora actuală, 64 de ziarişti turci au fost trimişi după gratii.

Iar după demonstranţiile de protest din Parcul Gezi, alţi ziarişti şi-au pierdut jobul. Numărul acestora din urmă s-ar ridica, potrivit datelor comunicate de Asociaţia Ziariştilor Turci, la 59. Unul din licenţiaţi – Yavuz Baydar - cunoscut în Europa pentru ideile sale liberale, a făcut timp de nouă ani parte din redacţia cotidianului Sabah, publicaţie apropiată cercurilor guvernamentale. De cînd însă au început protestele, a declarat Baydar pentru Deutsche Welle, două din articolele sale nu au fost publicate.

La finele lunii iunie, Baydar fusese invitat de comisia UE la Bruxelles, unde a ţinut o prelegere în cuprinsul căreia a criticat mass media din Turcia. Reîntors în patrie, a fost expus primelor acţiuni concrete de cenzură. Or, Baydar criticase tocmai atitudinea mass media din Turcia, care demonizează între altele posturi de radio şi TV precum CNN, Al Jazeera, agenţii de presă, între altele Reuters, considerate in corpore ca făcînd parte dintr-un complot global.

Ziarul Sabah a adresat săptămînalului german DER SPIEGEL critici severe, după ce prestigiosul hebdomadar politic din Hamburg publicase pe coperta unuia din recentele sale numere, imagini fotografice din Parcul Gezi.

Din păcate, în Turcia nu există posturi publice de TV de felul celor din Germania, Franţa, Marea Britanie, ceea ce constituie în sine o problemă îngrijorătoare. Deşi mulţi dintre membrii Executivului de la Ankara nu sunt deloc împăcaţi cu felul în care mass media este supusă unor presiuni , ei nu îndrăznesc să-şi exprime public această insatisfacţie. Prezenţa intimidantă a premierului Erdogan, ca şi stilul său discreţionar, oprimă libertatea mass media , a mai menţionat Baydar.

Nu este singurul care dezvăluie situaţia extrem de critică în care se află presa din Turcia.

Potrivit lui Ahmet Sik, specializat în jurnalismul de investigaţie, presa din ţara sa traversează cea mai neagră perioadă din ultimele două decenii. Cenzură a existat dintotdeauna, dar, declară Sik pentru Deutsche Welle, niciodată autocenzura nu a fost într-atît de intensă ca acum. Ziariştii îşi pierd locurile de muncă, rubricile, emisiunile…El însuşi a stat 13 luni în închisoare, condamnat sub acuzaţia de a fi făcut parte dintr-o organizaţie clandestină armată („Ergenekon”).

Statul însuşi exercită presiuni şi comite acte de violenţă împotriva spiritelor critice şi a protestatarilor. Ceea ce s-a putut constata cu prilejul recentului val de demonstraţii. Şase oameni au murit, între ei şi un poliţist. Alţii zac în spitale, grav răniţi. Nu am calificativ decît „terorism” pentru o mentalitate care face posibilă reprimarea cu o cumplită violenţă a unei demonstraţii paşnice, a mai mărturisit Sik, adăugînd că cel mai bine pentru un ziarist este actualmente să nu mai lucreze în presă.

Colegii săi care continuă să fie salariaţi în mass media îşi pleacă privirile, avînd toate motivele să se ruşineze.