1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Cum era de aşteptat

La o zi după referendum, România ţine din nou capul de afiş al presei internaţionale, îngrijorată de o previzibilă continuare a răfuielilor politice.

Deşi de mai multe săptămîni încoace relatările şi analizele publicate în ziarele germane şi internaţionale au familiarizat cititorul occidental cu realităţile, moravurile şi metehnele scenei politice româneşti, faptele aduse la cunoştinţa opiniei publice nu şi-au pierdut din nefericire, cîtuşi de puţin, strania notorietate. De pildă, documentul ieşit la iveală - un acord între USL şi suspectul Consiliu Naţional al Societăţii Civile - care, între altele, preconizează noi măsuri de fragilizare a statului de drept. Despre acest siderant act de rea intenţie, parafat de Ponta, care ulterior a declarat că semnase doar o foaie inofensivă, relatează pe larg Karl Peter Schwarz, luni, în paginile cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Pe prima sa pagină ziarul îşi informase cititorii că în România au fost deja depuse plîngeri referitoare la fraudarea referendumului. La care, oricum, personalităţi de vază ale României au fost din capul locului decise să nu participe. Între acestea, Monica Macovei, fost ministru al justiţiei, actualmente deputată în Parlamentul European. Vajnica apărătoare a independenţei justiţiei îşi motivează neprezentarea la referendum astfel: Nu voi merge la vot spre a legitima o lovitură de stat, fiind această mărturisire şi titlul articolului, o adevărată cronică a nelegiuirilor săvîrşite într-un răstimp record de USL.

Şi Andrei Pleşu îşi comunică, în cuprinsul unui interviu acordat săptămînalului WELT AM SONNTAG, decizia de a nu se prezenta la referendum, dar nu fiindcă ar dori să zădărnicească atingerea procentului de 50 plus unu, necesar validării plebiscitului. Motivele abstinenţei sunt mult mai profunde. Dacă totuşi ar fi nevoit să voteze, Pleşu mărturiseşte că se teme mai mult de domnii Ponta şi Antonescu decît de Băsescu, că s-a săturat să tot aleagă, dintre două rele, răul cel mai mic, dorindu-şi sincer să poată vota odată pozitiv. Intitulat Politicienilor noştri le lipseşte maturitatea, interviul acordat publicaţiei duminicale a ziarului DIE WELT relevă atitudinea intelectualului român faţă de criza de stat din România, faţă de cocoşii combatanţi şi faţă de escroci.

Pleşu consideră că este inadmisibil ca într-o democraţie o înfruntare politică să fie purtată ca un război, că organizarea referendumului a fost inutilă. Pe cît de regretabilă pe atît de primejdioasă este reacţia alianţei USL de a învinui opoziţia politică pentru dojenile Bruxelles-ului adresate guvernului Ponta, în urma măsurilor antidemocratice şi neconforme cu prevederile statului de drept.

Deşi ridicol în sine, jignitor la adresa Europei este argumentul invocat de noii deţinători ai puterii de la Bucureşti, cum că politicienii europeni, instituţiile şi mass media europene ar fi ignorante, că ştiu prea puţin despre ce se petrece în România, lăsîndu-se induse în eroare sau manipulate de persoane de la Bucureşti, Buzău sau Ploieşti. Din anii 80 nu i-a mai fost dat reputatului intelectual român să audă invocată, ca acum, acuzaţia de „denigrare a naţiunii”, de care uza din abundenţă odinioară securitatea.

Şi altă învinuire scoasă din vocabularul otrăvit al dictaturii comuniste se face din nou auzită, şi anume cea de prejudiciere a economiei naţionale, la care USL a recurs în plîngerea depusă împotriva lui Băsescu şi a altor persoane.

Dar care sunt motivele pentru care Ponta şi Antonescu, vor să-l debarce pe Băsescu de la conducerea ţării – vrea să afle ziaristul german. Iată şi răspunsul: ura, pofta isterică de putere, vanitatea, la unii teama de a fi deferiţi justiţiei şi, fireşte, o porţie consistentă şi deloc neglijabilă de prostie.

Invitat să facă o comparaţie cu trecutul, Andrei Pleşu îşi aminteşte de un obicei al filozofului şi istoricului Gershom Scholem, pentru care conta nu ce este o persoană, de unde vine ea, ci ce ştie, ce poate. Astfel pare inimaginabil ca, la cei 52 de ani pe care-i are, Crin Antonescu să nu fie deţinătorul măcar al unei performanţe profesionale notabile. Ce poţi face?, se simte Pleşu tentat să-l întrebe, menţionînd imediat după aceea că Băsescu ştie cel puţin să conducă un vapor. Dar ce poate Antonescu? Ce poate Ponta, care şi-a plagiat teza de doctorat , care nu este dispus nici să renunţe la titlul de doctor, nici să-şi ceară scuze?

Asupra acestui din urmă aspect se opreşte, între altele, şi analiza îngustei, obtuzei politici culturale a noului guvern, într-un text publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG tot luni. Autorul propune un exerciţiu de imaginaţie, şi anume că Angela Merkel, care este doctor în fizică, ar fi învinuită de plagiat, că la auzul reproşurilor ar declara că la mijloc se află doar intriga politică ţesută de preşedintele Germaniei, Joachim Gauck. Că, netulburată, şi-ar vedea mai departe de treabă, s-ar deplasa la Bruxelles, ar oferi interviuri, ar inaugura autostrăzi. Pur şi simplu, viaţa merge mai departe.

Evident că, pentru cititorul german, efectul şocant al imaginarei comparaţii este mult mai puternic, din varii motive, printre care şi scandalul tezei de doctorat plagiată de ex-ministrul apărării Karl-Theodor zu Guttenberg, care în cele din urmă a demisionat, sau demisia mai recentă a lui Christian Wulff din funcţia de preşedinte al ţării, în urma unor mijloace dubioase de finanţare a propriei case.

În România însă, viaţa merge mai departe, conchide Klaus Brill, după ce trece în revistă lunga listă, cu nume şi date, a încălcării de către actualii guvernanţi, în cel mai scurt timp, a democraţiei şi principiilor statului de drept, a libertăţii de expresie în artă şi cultură şi a independenţei mass media.

Cît despre lunga listă a ştirilor şi articolelor ceva mai scurte, apărute în mai toate ziarele locale şi supraregionale din Germania, din ea răzbate şi temerea că, şi după invalidarea referendumului şi reinstalarea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, criza politică din România va continua, cu efecte pernicioase asupra tinerei membre a UE.