Cum devii islamist şi unde se ascund teroriştii

Imaginaţi-vă că vă aflaţi în Germania, într-un mare oraş, la gară, într-un magazin, într-o staţie de metrou, că zburaţi cu avionul, călătoriţi cu trenul , tramvaiul sau autobuzul. Este un posomorît sfîrşit de noiembrie, doar patru săptămîni mai sunt pînă la Sărbătoarea Crăciunului, forfota şi aglomeraţia ating cote paroxistice.

În eventualitatea că teroriştii îşi pun în aplicare planurile, numărul victimelor ar fi enorm. Alerta la terorism a fost dată, forţe de securitate şi ordine patrulează în spaţiile publice aglomerate, populaţia a fost rugată să nu intre în panică. Şi aparent, totul decurge încă relativ normal.

Numai că teroriştii ar putea fi, chiar printre noi.

Informaţiile furnizate lucrătorilor Ministerului german de Interne de colegii lor americani indică existenţa unor celule conspirative „în adormire” la Bonn, Köln, München şi alte cîteva mari oraşe ale Germaniei. La un semn, ele se pot trezi.

Coşmaruri şi mai mari provoacă ipoteza existenţei unor atentatori autonomi, cum au fost cei din 2006 care au plasat în gara din Köln o valiză-capcană.

Recent, într-o broşură cu foi veline, intitulată „Inspire”, editată de Al Qaida, difuzată în Peninsula Arabă, li se sugerau virtualilor atentatori cîteva metode de lucru: deschiderea focului în anumite localuri din capitalele occidentale, de preferinţă restaurante frecventate şi de lideri politici, blindarea artizanală cu lame de cuţit, cumpărate de la măcelar, a unei maşini de teren care, în plină viteză, să pătrundă în mulţime, şoferul, dotat cu armă de foc urmînd să se împuşte cînd forţele de ordine îşi vor face apariţia, spre a-şi asigura astfel intrarea în Paradis, ca martir.

Pomenita broşură indică şi ţările în care propovăduitele atentate ar urma să fie săvîrşite: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia, Franţa, Olanda, Danemarca şi, desigur, Germania.

Mai interesantă şi revelatoare pare a fi încercarea de a schiţa portretul robot al islamistului, începînd cu depistarea originii sociale a „recruţilor”. Unii provin din familii de imigranţi dar cei mai zeloşi, relevă un studiu prezentat de publicaţia Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, sunt convertiţii la islam. Interesant este că terenul pe care proliferează extremismul islamic este aproape identic cu cel din care cresc celelalte extremisme, de sorginte politică: familii destrămate,în şomaj îndelungat, mame celibatare, taţi alcoolici,o slabă pregătire profesională, absenţa diplomelor de liceu, absenţa unei profesionalizări, ghettoizarea, frecventarea cluburilor de box sau bodybuilding.

Nimeni nu devine însă islamist dacă nu are ocazia de a întîlni un grup radicalizat. Majoritatea convertiţilor au vîrste cuprinse între 20 şi 30 de ani.

Nu ideologia, nici farmecul religiei ci carenţele de personalitate şi lacunele de educaţie sunt principalii factori care-i aruncă pe unii tineri germani în braţele islamiştilor, trimiţîndu-i chiar în taberele de antrenament din zona de frontieră între Pakistan şi Afganistan. Dar mai există o uşiţă ce duce spre extremismul islamic – delincvenţa.

Chiar dacă scrutarea cauzelor sociale şi a profilului identitar al unui tînăr convertit la islam dar fanatizat, sau a unor musulmani nativi nu poate elimina de azi pe mîine riscul transformării acestora în atentatori, funcţia „profilactică”a investigaţiei, pe termen lung, este de netăgăduit.

Fiindcă nimeni nu doreşte ca alerta la terorism să se permanentizeze şi cu atît mai puţin ca, după ce ea a încetat, bombele să detoneze.

Autor: Rodica Binder
Redactare: Ioachim Alexandru