1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

"Culturile de soia modificate genetic sunt un pericol pentru integrarea României în UE"

Fostul manager al concernului american Monsanto în România, Dragoş Dima, a oferit postului de radio Deutsche Welle într-un interviu detalii despre problemele legate de culturile de soia modificate genetic din România.

O cultură de porumb manipulat genetic în Argentina.

O cultură de porumb manipulat genetic în Argentina.

Robert Schwartz: Domnule Dima, ca fost manager al concernului american Monsanto în România, aveţi cunoştinţe cât se poate de exacte despre programul acestui concern, despre culturile modificate genetic în România şi nu numai. Care sunt motivele pentru care sprijiniţi acum organizaţia Greenpeace?

Dragoş Dima: Motivele sunt legate de preocupările mele recente în domeniul agriculturii şi protecţiei mediului, activând ca şi consultant independent în această problemă. Iar experienţa mea profesională mă leagă de subiectul organismelor modificate genetic de cel puţin 10 ani de zile. Sigur că problema organismelor modificate genetic în România a apărut poate neaşteptat pentru autorităţile române şi pentru presă în raportul Comisiei Europene din luna octombrie 2005.

Robert Schwartz: Şi în presa germană, de pildă în renumita revistă “Der Spiegel”, a fost prezentată situaţia existentă în România, situaţia culturilor de soia modificate genetic. Este vorba despre cel puţin 10 din cele 42 de judeţe din România în care fără ştirea autorităţilor Monsanto ar fi cultivat soia modificată genetic.

Dragoş Dima: Sigur că da, această cultură este aprobată oficial în România începând cu anul 1999 şi în pofida faptului că România a aprobat aceste culturi, soia modificată genetic cu rezistenţă la ierbicid este o cultură neaprobată în Uniunea Europeană deoarece UE a avut o politica precaută în domeniul organismelor modificate genetic cu rezistenţă la ierbicid. Ei au aprobat anumite culturi cum ar fi porumbul, dar cu rezistenţă la dăunători, şi nu la ierbicide.

Robert Schwartz: Ce pericol pleacă de la aceste culturi de soia modificate genetic?

Dragoş Dima: În primul rând, este un pericol pentru integrarea post-aderare a României, deoarece continuarea cultivării soiei modificate genetic conduce la implicaţii economice şi politice, deoarece industria alimentară foloseşte foarte multă soia în procesarea produselor alimentare, în lipsa unui sistem de monitorizare şi control, şi mai ales a etichetării, produsele româneşti nu pot avea acces pe pieţele vestice.

Robert Schwartz : Se poate compara situaţia din România cu cea din Argentina unde 99 la sută din suprafeţe sunt deja cultivate cu plante modificate genetic?

Dragoş Dima: Da, până la o anumită proporţie, dar în România nu avem decât soia modificată genetic, pe când în Argentina există şi alte culturi, cum ar fi porumbul. În cultura de soia în România într-adevăr aproape 90 la sută din suprafaţă este cultivată cu organisme modificate genetic. Din păcate, aşa cum menţionam anterior, nu există un sistem de urmărire a produsului din câmp până pe masa consumatorului, ceea ce creează mari probleme în ceea ce priveşte situaţia competiţională a industriei alimentare româneşti, şi, mai mult decât atât, în aplicarea politicii agrare a Uniunii după aderare.

Robert Schwartz: De ce organizaţia Greenepeace şi dumneavoastră avertizează asupra pericolelor care pornesc de la folosirea unor plante modificate genetic?

Dragoş Dima: În primul rând, cred că împărtăşim o viziune comună în ceea ce priveşte dreptul consumatorului de a fi informat şi dreptul de a avea o alegere în cunoştinţă de cauză, aşa cum făceam referire puţin mai devreme, în România consumatorii nu au posibilitatea de a citi pe etichetă dacă un produs conţine sau nu organisme modificate genetic. În consecinţă, având în vedere faptul că 90 la sută din cultura de soia este modificată genetic şi există şi importuri de soia din zone geografice precum Statele Unite sau Argentina, probabilitatea ca aceste organisme manipulate genetic să existe într-un aliment este foarte mare. Cred că în consecinţă unul dintre drepturile fundamentale ale consumatorului, şi anume dreptul de a fi infomat, nu este respectat în România.

Robert Schwartz: În Uniunea Europeană, majoritatea consumatorilor se pronunţă împotriva consumului produselor manipulate genetic. Dacă în România s-ar şti mai exact despre ce este vorba, credeţi că ar exista un curent împotriva consumului acestor produse?

Dragoş Dima: Eu cred că în momentul în care consumatorul român ar fi informat, ar avea o alegere în cunoştinţă de cauză şi cred că nu ar agrea consumul acestor produse. Mai mult decât atât, să nu uităm faptul că marile lanţuri de magazine în România sunt deţinute de firme din Uniunea Europeană, deci dânşii vor trebuie să aplice oricum standardele Uniunii după data aderării. Şi atunci sistemul lor de achiziţii va presupune obligativitatea furnizorilor de a eticheta, ceea ce este greu de făcut, având în vedere că nu avem laboratoare de testare a conţinutului de organisme modificate genetic şi nu există etichetare, deci industria românească va avea de parcurs în foarte scurt timp nişte paşi uriaşi în ceea ce priveşte informarea consumatorului.

Robert Schwartz: Ce sprijin are demersul dumneavoastră din partea Ministerului Român al Agriculturii?

Dragoş Dima: În ultimul timp, oficialii români, atât din contactele mele cât şi din relatările de presă, au început să fie mai mult decât sensibilizaţi în ceea ce priveşte reglementarea acestei situaţii. La urma urmei, este vorba de interesul României de a avea o integrare cât mai facilă. În momentul de faţă, din informaţiile mele, oficialii români lucrează la pregătirea adoptării legislaţiei de integrare în Uniunea Europeană şi a preluării controlului asupra acestor organisme manipulate genetic. Acestă continuare a cultivării organismelor manipulate genetic are un mesaj politic indirect, şi anume: dacă România va permite şi în 2006 cultivarea soiei modificate genetic, cred că va transmite un mesaj politic indirect negativ Uniunii Europene, care a cerut preluarea controlului şi organizarea unui sistem de urmărire şi informare a consumatorului. Pe de altă parte, România va mai trebui să mai facă nişte paşi uriaşi în ceea ce priveşte capitolul 23 din aquis-ul comunitar şi anume informarea consumatorului şi stimularea creării unei mişcări consumeriste în România.

  • Data 13.01.2006
  • Autoare/Autor Robert Schwartz
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B31A
  • Data 13.01.2006
  • Autoare/Autor Robert Schwartz
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B31A