1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cultura românească la răscruce

Horațiu Pepine, DW-București15 ianuarie 2016

Președintele Klaus Iohannis a promis o relansare importantă a politicilor publice privitoare la cultură. În același timp însă guvernul se complace în compromisuri și grave erori.

https://p.dw.com/p/1HeDz
Imagine: Reuters/R. Sigheti

Președintele Klaus Iohannis a susținut un discurs la Academia Română cu ocazia zilei culturii românești și a aniversării nașterii lui Mihai Eminescu. Un discurs bun, care a pus în evidență contrastul dramatic dintre resursele creative și insuficiența mijloacelor materiale, propunând totodată o relansare a politicilor publice în domeniul culturii: ” Consider că sunt întrunite toate premisele şi oportunităţile pentru a genera, în orizontul anilor 2018 - 2019, un angajament instituţional de a face o adevărată cauză naţională din promovarea creaţiei contemporane, din protejarea şi transmiterea către noile generaţii a patrimoniului cultural.”

Dar ideea care ne-a atras atenția a fost accentul pus pe educație. Pe bună dreptate, fără o reformă de substanță a școlii, degeaba investești în artă, muzică și teatru pentru că nu are cine să le guste și să le susțină pe mai departe. Dacă guvernul va investi în săli de muzică și teatru, dacă va subvenționa cărți sau expoziții va fi excelent, dar cultura are nevoie și de o piață a culturii care depinde de gustul public, după cum are nevoie de instanțe critice. Prin urmare președintele Klaus Iohannis a spus ceva important: ”În acelaşi timp, nu putem avea o cultură performantă dacă nu investim în educaţie (…). Sistemul de educaţie şi cercetare trebuie să aibă mecanismele de a sancţiona abaterile de la principiile integrităţii şi meritocraţiei, precum şi de a susţine cultura calităţii.”

Suntem perfect de acord și susținem integral ideile președintelui. Ne întrebăm totuși cum va fi restaurată meritocrația? Guvernul actual ar fi cel mai nimerit să pună în practică un asemenea program sau cel puțin să așeze piatra de temelie pentru politicile educaționale din 2018-2019 de care a vorbit președintele. Dar progresele sunt timide și viciate de compromisuri. Modificarea legislației legate de doctorate este un avans incontestabil, dar unul dintre miniștrii cabinetului Cioloș este el însuși beneficiar al sistemului corupt de acordare a titlurilor academice, iar majoritatea parlamentară depinde ea însăși de acest compromis.

Aspectul cel mai important a fost însă ocolit cu grijă și de acest guvern ca de toate celelalte guverne anterioare. Sunt mult prea multe universități care nu își merită numele și care satisfac exclusiv anumite interese economice. Nu vom putea vorbi nicicând de meritocrație dacă absolventul unei universități obscure, private sau de stat, este considerat egalul unui absolvent al unei instituții serioase cu acreditări necontestate. Inflația diplomelor ar trebui stopată prin aplicarea unor standarde mai înalte de acreditare pentru învățământul superior și prin desființarea tuturor stabilimentelor îndoielnice. În fine, instituțiile rămase ar trebui supuse unei ierarhizări reale, în urma unor evaluări periodice.

Aceste lucruri au fost spuse de o mie de ori și niciodată nu au fost luate în serios din cauza încrengăturilor complicate de interese politice. Când nu te aștepți, afli că nu știu ce persoană cu putere de decizie este abolventa unei universități îndoielnice sau chiar cadru didactic la acea instituție și te miri de ce îngroapă subiectul. Dar dacă nu persoanele în cauză, atunci fii sau fiicele lor se legitimează prin asemenea diplome, ceea ce blochează din nou orice reformă. Arătam cu altă ocazie că în politică și administrație au parvenit la nivel înalt foarte mulți tineri cu acreditări academice ”gri”, ceea ce ar putea reprezenta principala cauză a blocajelor. Pur și simplu subiectul reformei moare ca un râu înghițit de solurile nisipose.

Pe lângă restaurarea meritocrației, ar trebui restaurate însă și conținuturile educației, căci altfel meritul rămâne o vorbă goală, dacă nu cumva se transformă în contra-merit. Dar guvernul actual intenționează să reducă orele de limba română și să evacueze din programa de studiu și ultimele rudimente de educație clasică care au supraviețuit naufragiului din ultimele decenii. Studiul limbii latine, temei al identității românești și europene, ar urma să fie eliminat cu totul. Or, în aceste condiții, ne întrebăm cum va fi încurajată cultura românească?