Cultul personalităţii sau sfidarea populistă a victimelor

Trupul neînsufleţit al fostului dictator va fi expus în apopierea mormântului lui Tito. Dacă Miloşevici n-a avut parte în timpul vieţii de aceleaşi omagii ca Tito, măcar destinul de apoi să-i unească. Sicriul său va fi expus mai multe zile la rând în muzeul revoluţiei, pentru ca populaţia să-i poată prezinta ultimele omagii şi să-şi ia rămas bun. Această concesie a fost făcută socialiştilor sârbi, care nu au decât 22 de mandate în Parlament, în urma şantajului lor de a-şi retrage sprijinul de la guvernare. În ciuda ameninţărilor, premierul Kostunica a reuşit să interzică acordarea funeraliilor de stat fostului dictator. Străduinţele partidului socialist de a reabilita, prin aceste acţiuni, politica lui Miloşevici, au ca scop primordial reabilitarea propriului partid discreditat de dictator.

Acest cult al personalităţii este însă o sfidare nu doar la adresa victimelor politicii sale expansioniste, ci şi a sârbilor care şi-au riscat viaţa în lupta de a-l răsturna de la putere. Iar pe lângă partidul socialist, se discreditează în acelaşi timp şi justiţia sârbă, care intenţionează să permită acordarea imunităţii pentru soţia şi fiul lui Miloşevici pe timpul funeraliilor. Autorităţile sârbe anchetează de mulţi ani familia Miloşevici atât în privinţa genocidurilor cât şi a traficului de ţigări la scară largă. De aceea, acordarea excepţională a imunităţii pentru văduva şi fiul dictatorului este scandaloasă şi înseamnă încălcarea tuturor standardelor democratice ale UE, în care Serbia doreşte de asemenea să se integreze. Or tocmai eforturile de integrare depuse, în mod surprinzător, în ultimii doi ani de premierul sârb Kostunica trebuie apărate în faţa blestemului destructivelor forţe ale trecutului.