„Cui prodest” sfatul înţelepţilor ?

Ce face omul cînd nu mai ştie ce-i de făcut? Cere un sfat. Cel puţin aşa stau lucrurile în viaţa particulară, de zi cu zi. Intreprinderile recurg la serviciile firmelor de consulting, comisiile de experţi îi consiliază pe miniştri şi parlamentari, şi aşa mai departe pînă la şefii de stat şi de guvern care-şi au şi ei consilierii lor.

Dar cînd aceşti oameni de stat stau în cumpănă în joc fiind viitorul Europei, al Uniunii Europene , cine le poate sări în ajutor? Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy pare a se afla în posesia soluţiei: sfatul înţelepţilor.

Ideea, deşi nu-i prea surîde cancelarei Angela Merkel, a fost totuşi acceptată pentru a nu-l supăra pe oaspetele francez.

Dar în timpul preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, deţinută în primele şase luni ale anului de Germania, Angela Merkel a dat de înţeles că nu mai este nevoie de noi consilieri, noi concepte şi noi dosare - ci de fapte.

Pînă nu demult , liderii europeni erau suficient de înţelepţi ca să poată şti cît de departe să meargă cu deciziile şi acţiunile lor. Să fie dintr-o dată nevoiţi să delege altora misiunea pentru care au fost mandataţi?

Ultima experienţă de acest fel nu a fost încununată de succes. Proiectul Constituţiei Europene, elaborat de o mulţime de femei şi bărbaţi înţelepţi din Europa, a eşuat. Ceea ce a mai rămas din acest Tratat riscă să fie definitiv compromis prin respingerea lui de către Polonia şi Marea Britanie. Cît despre cele mai bune sfaturi, ele nu slujesc la nimic dacă nu sunt şi urmate.

Nici aplombul preşedintelui Sarkozy nici pragmatismul cancelarei Merkel nu ne îndreptăţesc să credem că ei s-ar şi conforma sfaturilor unor superînţelepţi al căror nume este încă necunoscut.

Seful Palatului Elysee atribuia încă ipoteticului sfat al înţelepţilor meritul de a declanşa o reflecţie asupra viitorului Uniunii Europene, graţie căreia Franţa ar putea renunţa să se mai opună începerii negocierilor de aderare a Turciei . Scrîşnind din dinţi, Angela Merkel a fost nevoită să accepta propunerea instituirii unui sfat al înţelepţilor fiindcă Sarkozy a ameninţat că în caz contrar se va pune de-a curmezişul în chestiunile de politică externă.

Descumpăniţi par a fi şi miniştrii de externe reuniţi la un seminar în Portugalia. Ei nu au putut opta pentru o soluţie comună nici în privinţa tratatului constituţiei nici în cea a viitorului provinciei Kosovo. Şi aceasta nu se datorează unei carenţe de înţelepciune ci a uneia de voinţă politică , de solidaritate europeană , de spirit comunitar.

La Bruxelles , ideea invocatului sfat al înţelepţilor nu a stîrnit prea mare entuziasm. Cine să facă parte din el, care să fie menirea acestuia , cine alege înţelepţii, cine le pune întrebările?

In fond, şefii de stat şi de guvern ar trebui să fie ei înşişi atît de înţelepţi încît să-i dea de înţeles Angelei Merkel şi lui Nicolas Sarkozy că viitorul Europei îl pot ei înşişi decide, împreună...