1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Cui îi este frică de Islam? Cine se teme de Wikileaks?

Concluziile unui studiu despre acceptanţa faţă de Islam, depeşele Wikileaks, decizia FIFA în favoarea Rusiei şi Qauatar-ului pentru viitoarele mondiale de fotbal polarizează spiritele şi animă editorialiştii.

default

Triumful lăcomiei titrează DIE WELT, pe prima pagină, articolul de fond referitor la decizia FIFA, o organizaţie non profit, ai cărei membri executivi au aceeaşi vîrstă ca organizaţia însăşi, dar care se află în căutarea unor noi pieţe de desfacere şi în goana după şi mai mulţi bani. In Orient, nu sexul şi alcoolul, ci bogăţia şi puterea sunt cele mai mari tentaţii ale vieţii, aşa încît, alegînd Quatarul, FIFA a procedat cum nu se poate mai bine, conchide într-un ton vădit ironic, cotidianul german citat.

Dar cît de justă este opţiunea domnilor de la conducerea FIFA pentru Rusia? Mondialele de fotbal ar putea deveni unul din cele mai scumpe şi dificile proiecte ale istoriei ţării, crede cotidianul rus KOMMERSANT. Mondialele de fotbal în Rusia? se întreabă publicaţia autohtonă SPORT EXPRESS, după care face o piruetă retorică şi scrie: Să fim serioşi. Ş i totuşi, e adevărat. E o victorie pentru întreaga ţară!

Mond ialele de fotbal în Rusia şi Quatar ? sună oarecum aceeaşi întrebare, de astă dată din Italia, în paginile publicaţiei TUTTOSPORT, care exclamă: Mare păcat! Tot din peninsula italică, unde străvechiul Pompei se năruie din pricina intemperiilor şi a indolenţei autorităţilor, LA REPUBBLICA crede că mondialele de fotbal din 2022 la Doha în Quatar nu ar fi decît un balon de săpun.

Iar din septentrionala Suedie, EXPRESSEN consideră decizia FIFA drept dezamăgitoare, întrevăzînd în corupţie numitorul comun al celor două ţări atît de diferite, ce vor găzdui mondialele celui mai popular sport. In sfîrşit, din Norvegia, DAGBLADET este de părere că dacă Rusia nu suscită prea multe obiecţii, Quatarul, în schimb, pare a fi cea mai colosală glumă fotbalisti c ă a tuturor timpuri lor. Sau poate un şoc cultural fără precedent, sună replica dată de cotidianul de mare tiraj BLICK din neutra Elveţie.

Este „idiosincrasia” germanilor faţă de islam, dar şi faţă de alte religii, mai accentuată decît cea a restului europenilor? Un studiu al Universităţii din Münster, deşi dă un răspuns pozitiv întrebării, suscită unele nedumeriri, cărora un comentariu publicat în DIE WELT încearcă să le dea de capăt. Atitudinea negativă a germanilor faţă de islam şi musulmani, dar şi faţă de evrei, este mult ma i mai accentuată decît a danezilor sau olandezilor, unde partidele anti-islamiste, spre deosebire de Germania, se bucură de o sporită popularitate.

Teama faţă de islam se datorează desigur faptului că în aproape toate cele 57 de state islamice, la putere se află dictaturi brutale. Iar cine consideră că islamul este intolerant, nu poate fi acuzat automat, el însuşi, de intoleranţă, remarcă autorul comentariului, atrăgînd totuşi atenţia asupra unei particularităţi germane: adeziunea puternică la ideea unei unităţi statale omogene etnic, cultural şi religios. La aceasta se adaugă faptul că disputele în jurul subiectelor delicate sau fierbinţi nu au un atît de pronunţat caracter deschis, public, precum în ţări ca Olanda şi Danemarca.După care autorul conchide, într-un ton deliberat polemic: Altundeva,mulţi nu-i îndrăgesc pe ceilalţi fiindcă aceştia sunt altfel. La noi, faptul că ceilalţi sunt demult deja ai noştri, este încă departe de a fi pe deplin conştientizat.

Că într-o lume globalizată, cultura, cunoaşterea celuilalt pot dezamorsa caracterul adesea conflictual al problematicii identităţii şi alterităţii – este o teză care fundamentează expoziţia vernisată la Muzeul din Karlsruhe intitulată „Este occidentul străin? Orientul întîlneşte Occidentul din 1800 pînă în zilele noastre”. Evenimentul, amplu relatat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, pare a da unele răspunsuri surprinzătoare unor mai vechi întrebări.


Nu ne-am aşteptat la atîta aroganţă, antipatie şi lipsă de moralitate, ar fi exclamat, potrivit cotidianului DIE WELT, nimeni altul decît Vladimir Putin, aflînd ce cred unii diplomaţi occidentali, acreditaţi în Rusia, despre cei aflaţi în vîrful puterii la Moscova. Supărătoarele indiscreţii puse în circulaţie de Wikileaks continuă să irite şi să facă sînge rău şi altor şefi de stat şi de guvern din lume, devenind din ce în ce mai penibile - relevă tot DIE WELT în amplul spaţiu editorial consacrat dezvăluirilor făcute de Wikileaks, a cărei fundaţie la Berlin a încasat pînă acum din donaţii suma de 750 000 euro. Germanii se numără printre cei mai generoşi sprijinitori ai acestui proiect pe care, totuşi, îl privesc cu spirit critic, după cum relevă un recent sondaj de opinie.

Între timp, a fost deconspirat cel care a furnizat platformei Wikileaks nu tocmai măgulitoarele informaţii despre ministrul german de externe Guido Westerwelle. Cum era de aşteptat, spionul a fost însuşi şeful biroului liderului liber-democrat. Noroc - scrie FRANKFURTER RUNDSCHAU - că informatorul a transmis date amicilor şi nu duşmanilor!

Wikileaks şi-a rafinat metodele, în măsura în care a încredinţat unor prestigioase publicaţii misiunea de a filtra materialul brut, dar, totuşi, necesară rămîne disocierea dintre informaţiile de interes public şi cele strict confidenţiale, scrie LA REPUBLIQUE DES PYRENEES. Referindu-se la ideologia Wikileaks, ziaurl francez atrage atenţia asupra capcanelor unei ideologii pentru care transparenţa are neapărat de-a face cu adevărul, iar secretele cu minciuna.

Critică, rezervată, circumspectă rămîne în continuare atitudinea miniştrilor de interne din ţările membre ale Uniunii Europene reuniţi la Bruxelles, faţă de aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, relevă azi cotidianul DER STANDARD.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz