1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Cu viaţa pe moarte călcând

La intrarea în eternitate a lui Saul Bellow, care, ca şi Ioan Paul al doilea au înotat împotriva curentului relativist postmodern, propunând în schimb susţinerea valorilor morale şi a demnităţii vieţii; despre succesiunea la cârma Vaticanului; şi despre viitorul Irakului după alegerea lui Djalal Talabani în fotoliul prezidenţial irakian...

Saul Bellow, un maestru al autoreflecţiei şi deci şi al ironiei (care în formula ei optimă este întotdeauna şi autoironie).

Saul Bellow, un maestru al autoreflecţiei şi deci şi al ironiei (care în formula ei optimă este întotdeauna şi autoironie).

„Cum trebuie să trăim? Ce trebuie să facem?” Iată, potrivit ziarului elveţian Neue Zuercher Zeitung întrebările fundamentale puse de opera literară lăsată în urmă de Saul Bellow, scriitorul evreu din SUA care a încetat din viaţă la 89 de ani. De aceiaşi operă de o imensă valoare şi de autorul ei, „ultimul mare scriitor american de origine europeană”, după cum îl califică un comentator occidental, un maestru al autoreflecţiei, „un apărător de neclintit al autonomiei gândirii, după cum îl descrie Frankfurter Allgemeine Zeitung se ocupă azi pe larg toate marile ziare de limbă germană. Cotidianul elveţian Neue Zuercher Zeitung îi consacră azi laureatului premiului Nobel pentru literatură un amplu omagiu evocând esenţa meditaţiilor prelucrate în cărţile sale. De la „Aventurile lui Augie March”, la „Ravelstein”, ea însăşi o carte-omagiu postum în memoria gânditorului conservator american Allan Bloom, prietenul autorului, scrierile lui Bellow, care abordează şi România comunistă (În "romanul Dean' s December", cu "atmosfera sumbră" a ceauşismului evocat de Norman Manea în introducerea la un interviu realizat cu Saul Bellow în 1999, reprodus de versiunea germană a revistei Lettre International în primăvara acestui an) reprezintă reflecţii de o mare onestitate şi profunzime. Sunt reflecţii transportând, potrivit ziarului elveţian, „un mesaj umanist şi conservator”, reflecţii despre capacitatea îndoielnică a raţiunii de a se impune într-o lume iraţională, despre identitatea dublă a autorului, evreiască şi americană, despre societate, despre valorarea vieţii, despre valori în genere şi deci despre reperele etice necesare omului într-o lume contemporană marcată de dezorientare, dezrădăcinare, hedonism, goană după bani şi sete de putere. Necrologul din cotidianul eleveţian scoate în evidenţă în special virtuţile literare şi spirituale ale monologului interior „Herzog”, reproducând gândurile asociate de un profesor de filosofie propriului său studiu consacrat romantismului şi creştinismului.

Frankfurter Allgemeine Zeitung evidenţiază refuzul său (anacronic în anii 70 şi 80 în lumea intelectuală occidentală) de a înghiţi găluştile dogmatice ale marxismului şi în genere de a cădea în capcana oricărui dogmatism. Ceea ce i-a determinat pe criticii săi să-l califice drept demodat şi reacţionar. Or, în opera sa, însumând zece romane, piese de teatru şi eseuri „nu există nici o urmă de mediocritate, nici un rând conţinând vreo prostie” notează Frankfurter Allgemeine Zeitung.

In răstimp lumea creştină continuă să fie preocupată de dispariţia din viaţă a Papei Ioan Paul al doilea. Editorialiştii apuseni consacră în continuare spaţii mari importanţei, eşecurilor şi succesiunii lui Karol Wojtyla. Sueddeutsche Zeitung aminteşte că „la 18 aprilie se va întruni conclavul care-l va alege pe urmaşul lui Ioan Paul al doilea la cârma Vaticanului”. Iar ziarul berlinez Die Welt publică un interviu cu unul din cei 117 cardinali care alcătuiesc conclavul, germanul Karl Lehmann. Potrivit lui, „viitorul papă va trebui să fie cât mai deschis şi să caute contactul direct cu oamenii de pretutindeni, în acest context orginea şi culoarea pieleii viitorului suveran pontif fiind chestiuni secundare”. La rândul său Francis Arinze, un cardinal nigerian de culoare, inclus în cercul restrâns al posibililor succesori ai papei „nu crede însă că occidentul ar fi în prezent suficient de matur ca să accepte un şef al bisericii catolice de origine africană”, relevă ziarul italian La Repubblica, citat de cotidianul berlinez. Die Presse de la Viena consideră că Biserica are nevoie de o reorientare totală, întrucât „de la epocala schimbare iniţiată de la al doilea Conciliu al Vaticanului, care a măturat praful gros aşternut de secole peste strălucirea comorilor credinţei au trecut 4 decenii. Chiar dacă pare scurt într-o istorie de 2 milenii, dinamica extraordinară evoluţiilor de la începutul veacului al 21-lea a transformat acest interval într-un răstimp nesfârşit de lung”. Die Presse relevă cât de profunde sunt schimbările sociale, economice şi geopolitice survenite de la finele conciliului condus de Pavel al 6-lea încoace, viitoarea conducere a Bisericii „fiind obligată să ţină seama de ele”. In fine, Corriere de la Sera se întreabă” de ce oare se înghesuie milioane de oameni la funeraliile acestui papă, în timp ce bisericile italiene rămân goale?” Ziarul deplânge „călduţul multor credincioşi autohtoni, contrastând atât de puternic cu entuiasmul şi pasiunea multor tineri pentru papa Ioan Paul al doilea”.

Ziarele occidentale consacră comentarii şi alegerii kurdului Talabani în fruntea statului irakian. Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă clara adeziune democratică a liderului kurd, care a declarat că doreşte edificarea unei democraţii model. Preluând „tronul lui Saddam”, istoria îi oferă lui Talabani prilejul de a fi purtătorul „unei binevenite ironii”, remarcă ziarul din Frankfurt, referindu-se la sângerosul precedesor sunit al kurdului la cârma Irakului, un dictator care i-a prigonit etnia.

Handelsblatt din Duesseldorf elogiază „algoritmul etnic” (şi religios), de care s-a ţinut seama la alcătuirea noii conduceri a statului irakian, remarcând necesitatea lui în vederea păstrării unităţii Irakului. Ziarul american Washington Post remarcă însă, că mai există mari riscuri şi pericole cu care se va confrunta această conducere de tranziţie până la finele anului curent, notând însă, că, în ciuda lor, şansele unei stabilizări a situaţiei din Irak sunt în prezent mult mai bune decât la finele campaniei militare care a dus la înlăturarea lui Saddam. Iar Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă că „pericolul principal în zonă rămâne terorismul, şi deplânge desemnarea lui eronată şi aiuritoare drept insurgenţă, sau rebeliune.

  • Data 07.04.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu/Alexandra Sora
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B15b
  • Data 07.04.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu/Alexandra Sora
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B15b