Cu moralul la pământ

Moycullen este un orăşel situat în vestul Irlandei, nu departe de capitala provinciei Galway. În perioada boomului economic, urbea s-a dezvoltat aşa cum nici n-ar fi îndrăznit să viseze locuitorii ei cu câteva decenii în urmă. Cartierele noi, centrele comerciale, restaurantele şi parcurile de agrement au apărut ca ciupercile după ploaie.

Clare Walsh este profesor pentru copii cu dizabilităţi la o şcoală generală. În Irlanda clasele sunt mari, iar cursurile nu s-ar putea derula normal dacă n-ar exista cadre didactice şi pentru elevii cu handicap. În perioada în care ţara a dus-o bine au fost angajaţi mii de asemenea profesori. Dar vremurile s-au schimbat. Odată cu declinul economic sunt ameninţate şi aceste locuri de muncă.

Până acum au fost trimişi în şomaj peste o mie de profesori şi se aşteaptă un nou val de concedieri. "Pentru cei ca mine nu este limpede dacă vor mai exista locuri de muncă începând cu luna iulie. În şcoli nu se ştie ce se va întâmpla mai departe cu copiii handicapaţi şi cum va reuşi un profesor să se descurce cu elevii aflaţi la diferite niveluri de dezvoltare şi au nevoi speciale. Cei mai afectaţi sunt copiii cu dizabilităţi", spune Claire Walsh.

Pe piaţa locuinţelor, preţurile au scăzut rapid. De fapt, în Irlanda, prăbuşirea sectorului imobiliar a declanşat criza. Marianne Kennedy nu este ameninţată cu pierderea locului de muncă, dar mulţi prieteni şi membri ai familiei ei s-au trezit şomeri peste noapte. "Recesiunea mi-a afectat viaţa din multe puncte de vedere, inclusiv viaţa socială. Oamenii cu care ieşeam în timpul liber şi-au pierdut joburile. Salariul meu s-a micşorat şi nu mai dispun de bani ca înainte. Pe vremea când treburile mergeau bine am cumpărat un imobil. La creditul ipotecar trebuie să plătesc timp de 35 de ani. Am 33 de ani şi o casă pe care acum nu o pot vinde", afirmă Marianne.

Dacă în urmă cu câţiva ani în Irlanda existau destule locuri de muncă, în ziua de azi rata şomajului a ajuns la 13% şi se estimează că, în perioada imediat următoare, va creşte. Mulţi irlandezi şi-au cumpărat casele în care locuiesc, respectiv s-au îndatorat la bănci pentru ele. Acum o mare parte dintre ei se confruntă cu o situaţie dificilă: creditele şi dobânzile sunt mari, preţurile la imobile au scăzut.

Tot din cauza crizei au început să tragă obloanele şi mulţi proprietari de magazine sau unităţi de alimentaţie publică. "Pe artera comercială a oricărui oraş irlandez pot fi zărite afişe cu oferte de vânzare. Până nu demult acolo erau afaceri înfloritoare. Uneori, afişele sunt unul după altul. E deprimant şi îngrijorător", mai spune Clare Walsh. "Cât priveşte viitorul", adaugă ea "aş spune că mă tem de el pentru că nu ştiu ce se va întâmpla peste şase luni sau peste un an. În presă domină incertitudinea şi pesimismul, aşa încât e greu să fii optimist."

Şi care este soluţia pentru a-şi îmbunătăţi starea de spirit?

"Sincer, nu mă mai uit atât de mult la televizor şi citesc mai puţine ziare pentru că veştile sunt deprimante. Numai ştiri despre fabrici care au fost închise, mulţi şomeri şi criză. Este demoralizant. De aceea, cel mai uşor este să închizi telecomanda."

Autori: Mary Phelan, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident