1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cu faţa spre trecut

După 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, o mare parte a românilor încă au nostalgia comunismului. Paradoxal este faptul că printre ei se află şi tineri care în 1989 erau „şoimi ai patriei”.

default

Fenomenul acesta este întîlnit în toate statele foste comuniste, conform unor studii sociologice recente. Doar un exemplu: un sfert dintre ruşi consideră că Stalin a fost un conducător bun şi, dacă ar mai fi în viaţă, l-ar vota să conducă Rusia.

În România situaţia este îngrijorătoare: dacă în urmă cu trei ani, conform unui barometru de opinie al Fundaţiei Soros, 53% dintre români credeau că sistemul comunist este o idee bună, în 2009 numărul acestora a crescut cu 11 procente, conform unui sondaj CURS. Aşadar, după 20 de ani de la căderea comunismului, 64% dintre români cred că sistemul comunist a fost o idee bună, dar pusă în practică greşit.

Ce putem să înţelegem de aici? Că vreo 13 milioane de români i-au citit pe Marx şi pe Engels, dar sînt dezamăgiţi de cum au fost puse în practică operele lor de către conducătorii noştri comunişti? Sau că milioanele de nostalgici regretă teroarea din închisorile comuniste în care şi-au pierdut viaţa sute de mii de oameni care s-au împotrivit regimului?

Desigur că nici una dintre cele două ipoteze nu poate fi reală. Eu cred că adevărul e mai simplu şi de o cruzime cutremurătoare: milioanele de români nostalgici care cred că sistemul comunist a fost o idee bună, dar aplicată greşit, se gîndesc pur şi simplu la faptul că regimul ar fi putut supravieţui dacă Ceauşescu ar mai fi slăbit puţin şurubul în ultimii ani.

Adică, dacă am fi avut mîncare la liber şi din belşug, mai puţin frig în case şi ceva mai puţină frică. Să nu se înţeleagă cumva că nostalgicii comunismului şi-ar fi dorit ca frica să dispară de tot. Nu, ei cred că frica era bună, pentru că, nu e aşa, în comunism era „ordine şi disciplină”, miliţianul era miliţian, nu era „golăneala” de acum, cînd bietul poliţist e umilit de cei cu bani sau de odraslele lor.

Gîndesc aşa toţi aceia care în timpul comunismului nu au dus-o tocmai rău, adică toţi aceia care într-un fel sau altul „s-au descurcat”, prin acel sistem de relaţii în care fiecare era clientul cuiva: vînzătoarea de la pîine avea o relaţie la măcelărie, cea de la măcelărie avea o relaţie la magazinul unde se „dădea” cafea, şi tot aşa. Sistemul „serviciu contra serviciu” funcţiona fără fisură pentru milioanele de privilegiaţi mărunţi.

Marea parte a nostalgicilor comunismului reprezintă de bună seamă electoratul PSD. Pentru că nostalgicii comunismului sînt şi nostalgicii fesenismului şi ai lui Ion Iliescu. Mulţi dintre ei, mai mult sau mai puţin afectaţi de criza economică, spun cu convingere: „Era mai bine pe vremea lui Iliescu”. Mulţi dintre ei îl vor vota pe Mircea Geoană pentru Cotroceni şi în speranţa că „mai binele” de pe vremea lui Iliescu se va întoarce. Iliescu, la fel ca Ceauşescu, este acea parte a trecutului de care milioane de români nu pot să se despartă.

Mircea Geoană ar trebui să le mulţumească încă de pe acum lui Ion Iliescu, dar şi lui Ceauşescu, pentru o posibilă victorie în cursa pentru Cotroceni. Milioanele de români, care stau cu faţa spre trecut, îl vor vota.

Autor: George Arun
Redactor: Robert Schwartz