Cu capul în nori şi ochii pe Africa

In chestiune e ciocnirea cu cometa Tempel 1 dirijată de NASA cu ajutorul unei sonde spaţiale care a lansat un proiectil din cupru special programat să pătrundă adânc în interiorul asteroidului vizat. La Nouvelle Republique de Centre-Ouest se întreabă dacă misiunea lui "Deep Impact" – după cum se numeşte sonda şi un film hollywoodian omonim –a reuşit să desfiinţeze o veche teamă a omenirii, cea a unui catastrofal impact al Terrei cu un bolid ceresc apt să distrugă pământul.

Ziarul german Maerkische Allgemeine se freacă la ochi. „E cam ciudat să vezi adunată în faţa micilor ecrane întreaga comunitate astronomică mondială bucurându-se precum copiii mici de spectacolul unui joc de-a războiul”, se minunează cotidianul, admiţând însă că sutele de milioane de dolari vărsaţi de NASA în acest proiect cosmic n-au fost totuşi aruncaţi pe fereastră. Ziarul critică totuşi ceea ce califică drept „înscenarea marţială” a acestui episod ştiinţific extras parcă din războiul stelelor, o punere în scenă care, potrivit comentatorului german, ar dăuna savanţilor care scrutează cerul.

Revenind pe pământ, editorialiştii îşi focalizează atenţia azi, fireşte, asupra perspectivelor summitului G-8 care debutează mâine în Scoţia. Observatorii se concentrează în context asupra temelor principale – cea africană şi cea ecologică - ale reuniunii la vârf a liderilor statelor puternic industrializate şi Rusiei. În răstimp analiştii nemţi abordează galopantul declin al socialismului german, abordând programul electoral prezentat ieri de oamenii cancelarului Schroeder.

Handelsblatt din Duesseldorf remarcă faptul straniu, că la finele mandatului său, Schroeder încearcă să preia rolul de mediator între preşedintele american şi premierul britanic. Liderul german e de acord ca „în protocolul summitului G-8 să nu fie inclusă mai multă protecţie a mediului ambiant decât suportă Bush. Invers, preşedintele american sprijină poziţia lui Schroeder în ce priveşte ajutoarele destinate continentului negru. Ţărilor africane sărace li se vor da mai mulţi bani, doar dacă statele cu pricina vor întreprinde ele însele demersurile necesare să-şi amelioreze situaţia, dacă deci pun capăt războaielor dintre ele, combat corupţia, promovează economia de piaţă şi demonstrează că au realizat progrese reale în toate aceste domenii”. Handelsblatt îl elogiază pe Schroeder pentru că a ales ceea ce ziarul afirmă a fi soluţia „impopulară de a sublinia că de una singură asistenţa financiară acordată Africii nu e în măsură să ajute continentul negru”.

Ziarul austriac Kurier nu crede că guvernele statelor prospere îşi vor periclita poziţiile politice interne oferind un sprijin economico-financiar de genul eliminării propriilor subvenţii agrare, de natură să-i înfurie pe fermierii ţărilor bogate. Il Messaggero din Roma subliniază că doar asumarea de reguli comerciale noi ar fi în măsură să-i ajute cu adevărat pe africani.

Le Monde de la Paris abordează acelaşi obstacol al subvenţiilor agricole practictate de nordul bogat, care se cer eliminate spre a se facilita exportul de mărfuri africane. Pe de altă parte, ziarul parizian concede că „e nevoie în egală măsură şi de amplificarea presiunilor asupra liderilor africani menite să-i determine să admită în ţările lor regula jocului democratic şi să pedepseasă statele banditeşti, în speţă tiraniile de felul celei exercitate de regimul din Zimbabwe.

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen critică virulent refuzul SUA de a-şi asuma consecinţele decurgând din protocolul de la Kyoto şi tezele potrivit cărora, din pricina emisiilor de bioxid de carbon, pământul e supus efectului de seră şi unei periculoase încălziri globale. Dar Times din Londra relevă nu doar necesitatea identificării de noi surse de energie curată, ci şi nevoia recursului la cea nucleară, spre a se împiedica pauperizarea unor mari părţi ale globului, dacă se renunţă la forţa atomului.

Discrepanţa dintre bogaţi şi săraci figurează la loc de frunte şi în analizele dedicate programului electoral al social-democraţilor germani. Insistent revine în comentarii observaţia potrivit căreia partidul lui Schroeder încearcă să se poziţioneze cât mai la stânga, spre a-şi acorda o şansă la anticipatele din toamnă. Taz din Berlin relevă însă că, social-democraţii n-au renunţat la politica de reforme introduse la sfaturile „expertocraţiei”, care a determinat politica lui Schroeder, orientarea lor spre stânga fiind ca atare mai degrabă formală şi conjuncturală.

Tagesspiegel evidenţiază însă că aceste reforme nu s-au bucurat niciodată de un sprijin social-democrat majoritar şi că absenţa acestei susţineri „l-a silit pe Schroeder să renunţe rând pe rând la funcţia sa de şef al partidului iar apoi la cea de cancelar”. Şi Westdeutsche Zeitung ia peste picior degringolada partidului social-democrat, portretizat ca o formaţiune politică redusă la proporţiile bidimensionale ale punerii în pagină mai întîi a deciziilor cancelarului, iar mai nou a înlăturării sale de la putere. Remarcând că noul program social-democrat reclamă introducerea de salarii minime pe economie şi taxarea celor bogaţi, Berliner Zeitung relevă că, fără să-şi justifice în vreun fel traseismul, Schroeder s-a mutat cu arme şi bagaje dintr-o tabără în altă, amplificând impresia de ratare ori sfârşeală.