CSM îşi reînnoieşte componenţa antireformistă

Luni, la începutul consultărilor cu partidele, preşedintele Traian Băsescu a semnalat că alegerea unui membru CSM (judecătorul Dan Lupaşcu) a fost contestată în instanţă şi a sugerat grupurilor politice să ţină seama de această situaţie, cu atât mai mult cu cât judecătorul contestat se găseşte la al doilea mandat. Preşedintele a evocat de asemenea şi perspectiva unor noi evaluări negative ale Comisiei Europene, care ar putea bloca admiterea României în Spaţiul Schengen.

CSM a dat însă o replică promptă, contestând dreptul preşedintelui de a se amesteca în procesul acestor numiri. „Principiul separării puterii în stat – se spune în comunicatul CSM– obligă pe orice reprezentant al statului să se abţină de la declaraţii politice care îi depăşesc atribuţiile".

De fapt, ca să înţelegem schimbul acesta de replici tăioase, alegerea noii componenţe a CSM a fost o mare dezamăgire pentru cei care aşteptau o primenire completă. CSM a fost instituţia cea mai retrogradă, care a pus cele mai multe obstacole în calea reformei judiciare din toate punctele de vedere. Rapoartele periodice ale Comisiei Europene au criticat cu predilecţie CSM pentru lipsa de transparenţă şi pentru incapacitatea de a administra mai judicios resursele umane. Dar situaţia a fost mai gravă decât au lăsat să se vadă rapoartele Comisiei. La un moment dat, pierzându-şi răbdarea, ministrul de Justiţie a spus că CSM se comportă ca un sindicat al magistraţilor. Caracterizarea, poate prea binevoitoare, a surprins însă esenţa problemei: CSM, în loc să fie conştiinţa etică a magistraturii şi locul în care puterea judecătorească îşi afirmă suveranitatea, a fost o platformă de conservare a beneficiilor materiale.

Iată de ce, a fost pentru toată lumea o supriză neplăcută faptul că mai mulţi foşti membri CSM au fost aleşi încă odată în acest for. Judecătoarea Lidia Bărbulescu, de exemplu, care intrase la un moment dat în vizorul DNA pentru modul în care organizase concursurile la INM sau judecătorul Dan Lupaşcu. Or, cu această componenţă, este greu de crezut că CSM va cunoaşte un reviriment.

În acest context, Preşedintele Traian Băsescu a sugerat invalidarea noului CSM. Parlamentul are această posibilitate şi validarea membrilor CSM este de fapt singura ocazie constituţională în care puterea legislativă îşi poate exercita controlul asupra puterii judecătoreşti. În plus, este singura ocazie în care discernământul politic poate prevala asupra procedurilor oarbe.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder