Crize interminabile, dileme insolubile

Insuportabila uşurătate a pietrei - este una din sintagmele cu care, sensibil şi forte pe larg, DIE WELT comentează azi expunerea la Basel, la Fundaţia Beyler, a gingaşelor sculpturi ale lui Brîncuşi alături de coloşii sculptorului american Richard Serra.

Insuportabila povară a îndatoririlor şi datoriilor colectiviste, îl face pe Atlas să se descotorosească de globul ce-i apasă umerii, sugerează titlul romanului celeia care şi azi trece drept ideologul şef al dreptei americane: Ayn Rand. Ateistă şi egoistă, autoarea propovăduieşte în opusul ei metodele, fie şi brutale, de a croi cale liberă temerarilor capitalişti.

Una dintre ele, extrasă din romanul cu pricina, ar fi următoarea: un mic grup de elită se decide să distrugă întreaga infrastructură a unei Americi epuizate în lupta cu sărăcia şi întunericul. Abia astfel pot fi create temeliile unui nou început şi sursele profitului pentru investitori.

Ideologia Aynei Rand, născută în Rusia în 1905, decedată în urmă cu trei decenii, este expusă succint într-un articol din cuprinsul proaspătului număr al revistei politice CICERO, în care se află publicat şi tulburătorul discurs al Hertei Müller, rostit la Berlin în onoarea organizaţiei Human Rights Watch, intitulat „Depărtarea se află sub pleoape”, asupra căruia revenim pe larg, separat.

Deocamdată, strategiile capitalismului sălbatic, descrise de Ayn Rand, par a se regăsi şi în scenariul crizei elene: Grecia este scoasă la mezat, tabloidul BILD le recomandă elenilor să-şi vîndă insulele, FRANKFURTER RUNDSCHAU le cere germanilor să nu mai cîrtească împotriva principiului solidarităţii, căci de pe urma crizei elene au doar de profitat cît timp moneda Euro rămîne ieftină.

În răstimp, liberalul DIE WELT îi sfătuieşte pe liderii politici europeni, dat fiind că tragedia primejduieşte şi moneda comună, să nu mai cedeze capriciilor pieţii şi să ia taurul de coarne. La rîndul lor, contribuabilii au dreptul să afle de ce este rentabil să sară în ajutorul Greciei, mai ales că, aşa cum atrage atenţia NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, premierul Papandreou luptă de unul singur, dar spre paguba tuturor, cu balaurul datoriilor.

Că politicienii nu sunt prea apţi să-şi demonstreze puterea - regretă LE MONDE, comentînd chestiunea succesiunii la conducerea FMI. În interiorul acestuia, ţările emergente – China, India, Brazilia, Rusia - vor să-şi sporească ponderea, subliniază SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, referindu-se la ipoteticii urmaşi ai prăbuşitului fost director al temutei şi potentei instituţii - Dominique Strauss Kahn.

Cît despre ţările bogate – întrunite în aşa numitul G8, în mondena staţiune Deauville - ele au decis să dea o mînă de ajutor Egiptului şi Tunisiei, care au reuşit să se descotorosească de dictatori, notează LA REPUBBLICCA, precizînd că accesul de generozitate are funcţia unui semnal adresat Libiei. Unde, deocamdată, războiul pare a fi unul fără sfîrşit – deduce cotidianul spaniol ABC.

Concepţia potrivit căreia în soluţionarea unei probleme, în cazul dat răsturnarea unui dictator, recurgerea la forţa armelor devine inevitabilă, nu este singurul liant între America şi Anglia, observă RECZPOSOPLITA, analizînd vizita preşedintelui Obama la Londra, de unde THE INDEPENDENT, mai critic, distinge şi diferenţele ce-i despart pe cei doi vajnici parteneri, în strategia faţă de Libia.

Mesajul Washingtonului, citat de ziarul britanic, ar fi următorul: Londra ar face bine să urmeze estimările realiste ale preşedintelui Obama, luat peste picior însă de Benjamin Netanyahu, în discursul rostit în faţa congresului american, în aplauzele democraţilor care, din teama de a nu trece drept ostili Israelului, au bătut din palme scrîşnind din dinţi – remarcă TAGESSPIEGEL, sesizînd că alocuţiunea premierului israelian a adîncit scepticismul ce domneşte în multe ţări arabe şi a accelerat distanţarea de Europa, unde numeroase state sunt de pe acum victimele unei dileme: cum să voteze la toamnă, în cadrul ONU, întemeierea unui stat palestinian?

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu