1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Criza Slovenia-UE

Să fie troica ultima soluţie? Guvernul sloven respinge această opţiune şi se declară hotărât să stopeze de unul singur căderea în gol a economiei. Totuşi, timpul presează şi cetăţenii încep să se apere.

Munţi înalţi, o fâşie de litoral, peşteri misterioase şi o bucătărie delicioasă transformă Slovenia într-un paradis pentru turişti. Sub această idilă se ascunde însă mânia în clocot a cetăţenilor. Ei cer guvernului să acţioneze, fiindcă situaţia economiei se aseamănă cu o bombă cu ceas.

Creşterea economică scade continuu de câţiva ani iar şomajul s-a dublat comparativ cu anul 2008. Principalele bănci ale ţării se află în pragul falimentului. Este o stare pe care Slovenia nu a mai cunoscut-o până acum, fiindcă ţara era privită ca un elev-model între noii membri ai UE.

"Slovenia ca poveste de succes, aşa cum a fost prezentată de mass media străine şi autohtone, s-a dovedit o iluzie", a declarat Anej Korsika. "Criza ne-a lovit din plin. Oamenii şi-au pierdut locurile de muncă, salariile bugetarilor au fost micşorate iar viaţa de zi cu zi a devenit plină de greutăţi".

Cândva, Korsika a ajuns la convingerea că paharul s-a umplut. El a fost unul din organizatorii protestelor de amploare care i-au ţinut pe politicieni în şah vreme de mai multe luni şi care au provocat, în final, căderea guvernului conservator, condus de Janez Jansa. Acelui cabinet, fatală i-a fost până la urmă politica de austeritate, la care s-au adăugat câteva scandaluri de corupţie. Acest amestec i-a înfuriat la culme pe sloveni.

Totuşi, schimbarea la vârf nu-l mulţumeşte pe deplin de activistul în vârstă de 28 de ani, fondatorul Iniţiativei Socialismului Democratic. "Noul guvern condus de premierul Alenka Bratusek menţine politica de austeritate iar problemele oamenilor iau amploare. O revenire nu se arată la orizont", constată Anej Korsika.

Fie din convingere, fie de nevoie, guvernul doamnei Bratusek vrea să combată criza prin măsuri dure de economisire. Potrivit planurilor, începând cu 1 iulie, taxa pe valoarea adăugată va urca de la 20 la 22 la sută. În plus, un nou impozit imobiliar va fi introdus începând cu anul viitor, simultan cu reducerea, cu 599 de milioane de euro, a cheltuielilor de la buget. Aceasta din urmă înseamnă, mai concret, micşorarea salariilor în sectorul bugetar. Dacă toate acestea nu se vor putea aplica, începând de anul viitor va fi introdus "un impozit de criză temporar" pe toate veniturile, a avertizat Bratusek. Totodată, se analizează posibilitatea privatizării companiei Telekom Slovenija şi a altor întreprinderi de stat. Pe acest fundal, tensiunile sociale nu se pot decât agrava.

Problemele Sloveniei au apărut o dată cu creditele avantajoase oferite ţării. În primii ani de la aderarea la UE, întreprinderile slovene s-au îndatorat masiv, oferind drept gaj participaţiuni la propriile întreprinderi. Băncile slovene au împrumutat din străinătate în aceste condiţii şase miliarde de euro. Ulterior, când criza a început, creditorii externi au vrut banii înapoi, dar o parte din companiile slovene nu mai dispuneau de lichidităţi, iar băncile aveau în portofoliu participaţiuni fără valoare.

La aceasta se adaugă faptul că băncile şi numeroase companii mari slovene se află în continuare în proprietatea statului. Cea mai importantă bancă a ţării, Nova Ljubljanska Banka, este deţinută de stat în proporţie de 80 la sută, în vreme ce Nova Kreditna Banka Maribor, plasată pe locul doi, este sub controlul statului în proporţie de 50 la sută.

În ultimele luni, toţi indicatorii economici intraseră pe roşu. În consecinţă, OECD şi Comisia Europeană au lansat un apel Sloveniei să aplice reforme iar agenţia de rating Moody‘s a depreciat masiv bonitatea ţării. Dependenţa urgentă de umbrela de salvare a UE părea inevitabilă.

Totuşi, Slovenia a reuşit pe 3 mai să plaseze obligaţiuni de stat în valoare de aproape 3 miliarde de euro. Infuzia de capital proaspăt a întărit sistemul financiar al ţării şi încrederea guvernului că va reuşi să combată criza fără ajutorul troicii.

Cele trei miliarde nu permit însă decât amânarea deznodământului, cu dezavantajul că ar putea leza şi voinţa de reformă pe termen scurt.