1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Criza, politica şi limbajul

Politica este în mare măsură nu doar o chestiune de carismă, ci, în bună parte, una de limbaj.

default

Nişte autori americani reliefau acum câţiva ani, că stânga americană nu s-a putut impune multă vreme în faţa lui George W. Bush, fiindcă limbajul public fusese monopolizat de dreapta neo-conservatoare.

Lucrurile nu mai sunt ce-au fost. Retorica „schimbării” - un discurs de stânga condimentat copios cu aluzii mesianice - a triumfat în SUA prin Barack Obama. Criza economică şi financiară şi-a spus la rândul ei cuvântul. În prezent, în vestul Europei, domină în mod categoric şi aparent irevocabil, un virulent discurs stângist.

Din acest discurs, cu ample inflexiuni marxiste, nu lipseşte bunăoară condamnarea vehementă a capitalismului şi a "neo-liberalismului", calificat drept un soi de "fascism". La stâlpul infamiei se vede ţintuit cu precădere „speculantul” - înfierat, se ştie, cu predilecţie, de regimurile comuniste şi fasciste. Printre revendicările acestui discurs stângist se înscrie, la loc de frunte, cererea imperativă ca statul să controleze la sânge pieţele şi să impoziteze draconic tranzacţiile financiare.

Acest tip de discurs, bazat, argumentativ, pe erorile şi iresponsabilitatea unor patroni şi manageri, din pricina cărora s-ar fi declanşat actuala criză, e alimentat în mod clar de invidie. În speţă, de cea suscitată maselor de veniturile mari ale oamenilor de afaceri. El s-a dovedit atât de puternic şi de atrăgător, încât n-a întârziat să-şi întipărească amprenta chiar şi asupra gândirii unor demnitari conservatori.

Aşa se explică volta descrisă de guvernul creştin-liberal-democrat al Germaniei. După ce au rezistat multă vreme pretenţiilor unor grupări de extremă stânga, precum „Attac”, liderii de centru-dreapta au sfârşit, mai nou, prin a prelua tale quale poziţiile acestei mişcări antiglobaliste, apărute acum 12 ani având pe afiş, un subiect unic: taxarea tranzacţiilor valutare internaţionale.

De atunci încoace, „Attac” s-a tot umflat pe măsură ce a început să atace tot mai multe subiecte dragi stângii, precum sărăcia, războiul din Irak, aşezările israeliene şi schimbarea climatică. Un activist al organizaţiei, fost parlamentar social-democrat, devenit simpatizant al Partidului Stângii, o formaţiune plină de comunişti impenitenţi, scotea deunăzi în evidenţă, nu fără justificată mândrie, că „până şi cancelara şi-a însuşit tema reglementării pieţelor financiare”.

Or, ar trebui să fie cât se poate de clar că nu "speculanţii" au declanşat criza elenă, ci oficialităţile de la Atena, care şi-au gospodărit rău ţara, au furat, au minţit şi au falsificat statisticile oficiale.

Între timp s-a creat în Germania şi o largă asociaţie de sindicalişti, politicieni de stânga şi extremă stânga, reprezentanţi ai bisericilor şi ai celor mai diverse ong-uri, care se intitulează „Impozit contra sărăciei.”

Nu e nevoie fireşte să se nutrească simpatii inavuabile pentru „speculanţi” şi alţi foşti coate-goale, maţe-fripte şi pierde-vară îmbogăţiţi peste noapte după lovituri la burse, spre a se pricepe cât de iluzorii şi, de la un moment dat, chiar pernicioase sunt, economic, revendicările stângii.

Ţările scandinave au nutrit şi ele, multă vreme, himera eradicării definitive şi radicale a sărăciei prin taxarea la infinit a bogătaşilor. Rezultatul, dezastruos, al acestei politici, n-a întârziat să se materializeze într-o accentuată fugă de capital care a afectat grav economiile ţărilor nordice.

În fapt, chiar dacă, din raţiuni populiste, guvernul cancelarului Merkel înclină să-şi însuşească discursul stângii şi să intervină, oficial, în favoarea taxării tranzacţiilor financiare internaţionale, deficitul de realism al acestor propuneri se menţine intact. Fiindcă, e clar că asemenea impozite nu vor funcţiona decât dacă sunt impuse global. Dacă nu, capitalul va începe să fugă din nou, în zone care se vor feri cu grijă să-l amputeze prea sever.

Nu e deci prea greu de prevăzut ce va urma. Pe moment, marii profitori ai crizei financiare sunt formatorii de limbaj şi de opinie ai extremei-stângi. Pe viitor, în ţările în care discursul lor va prevala durabil, investiţiile se vor reduce, şomajul se va amplifica, iar criza se va adânci.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder