Criza euro umbreşte preşedinţia cipriotă a Uniunii Europene

Cu doar câteva zile înaintea preluării mandatului, la 1 iulie, Ciprul a solicitat ajutor financiar pentru depăşirea crizei financiare prin care trece. Ca şi Spania, marea problemă cu care se confruntă Ciprul este criza din sistemul bancar. Băncile cipriote sunt puternic îndatorate.

Janis Emmanouilidis, expert pentru Cipru şi Grecia la think-tank-ul European Policy Centre vorbeşte de conexiunile strânse dintre băncile cipriote şi cele elene. Băncile cipriote au fost puternic afectate de restructurarea datoriilor elene. Neclară este încă suma la care ar trebui să se ridice ajutorul de care are nevoie în acest moment Ciprul.

Ajutor de la Moscova

Aceasta deşi cu câteva luni în urmă Ciprul a primit ajutor din partea Rusiei. În decembrie, anul trecut, Rusia a oferit Ciprului un credit în valoare de 2,5 miliarde de euro. UE nu este tocmai încântată când într-o astfel de ecuaţie intră o ţară terţă, în speţă din afara UE. Anume pentru că statul care primeşte ajutor poate intra într-o relaţie de dependenţă faţă de cel care-l oferă.

Europarlamentarul cipriot Ioannis Kasoulides nu se teme însă de un astfel de pericol. Creştin-democratul Kasoulides a fost înfrânt la urne, la alegerile prezidenţiale din 2008, de către comunistul Dimitris Christofias. Deşi adversar politic al preşeditnelui Christofias, pe care îl critică adesea pentru poltica sa, spune Kasoulides, nu crede că Moscova ar fi acordat creditul amintit în schimbul unui contraserviciu.

Care e atunci explicaţia pentru ajutorul venit din partea Rusiei? Janis Emmanouilidis aminteşte de "relaţiile cultural-istorice de secole" şi de tradiţia comună creştin-ortodoxă. În joc sunt însă, înainte de toate, interese de ordin economic. "Există investitori ruşi, care s-au implicat pe piaţa cipriotă, care au depus şi bani în bănci cipriote. Motive serioase pentru Moscova să întindă o mână de ajutor Ciprului".

Întreruperea negocierilor UE cu Turcia

Ciprul nu e doar singura ţară, ce deţine preşedinţia UE, care are nevoie de ajutorul european de salvare şi care are un comunist la cârma statului. E şi singura ţară divizată din Uniunea Europeană.

De fapt, în 2004, întreg Ciprul a devenit membru al UE, de facto însă din marea familie europeană face parte doar partea elenă din sudul insulei. Partea de nord a fost ocupată de armata turcă în 1974, după care s-a autoproclamat Republica Turcă a Ciprului de Nord - un stat recunoscut, însă, doar de Turcia.

Invers, Turcia nu recunoaşte Republica Cipru. Ca atare şi-a închis porturile şi aeroporturile pentru ciprioţii grecofoni şi respinge ideea unei uniuni vamale cu Cipru.

Consecinţele acestei stări de fapt se fac resimţite şi asupra actualei preşedinţii a UE, deţinute de Cipru. Guvernul de la Ankara, care poartă cu UE negocieri de aderare, a anunţat că va boicota toate consiliile ministeriale conduse de Cipru. Pentru Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, situaţia e insuportabilă: "Nu e posibil ca o ţară care vrea să devină membră a UE să spună că nu recunoaşte o altă ţară, care e deja membră, şi că atâta vreme cât aceasta deţine preşedinţia, sunt întrerupte toate negocierile".

UE nu-i poate forţa pe turci să-şi modifice poziţia. Eurodeputatul cipriot Ioannis Kasoulides atrage atenţia: "E decizia lor. Cred că le va dăuna, dar e decizia lor".

Preşedintele Ciprului, Dimitris Christofias, e conştient de faptul că situaţia se poate răsfrânge asupra preşedinţiei europene. Recent, cu prilejul unei vizite la Bruxelles, Christofias a menţionat că ţara sa e dispusă să continue dialogul privind soluţionarea problemei cipriote şi pe timpul preşedinţiei UE. Cu condiţia, desigur, ca şi cealaltă parte să dorească acest lucru.

Dacă, dimpotrivă, tensiunile iau amploare? Preşedintele PE, Martin Schulz, i-a dat asigurări lui Christofias că în cazul în care "Turcia va desfăşura activităţi sau va adopta măsuri contra Ciprului, atunci UE va fi de partea acestuia, bineînţeles".

Reunificarea, ca obiectiv îndepărtat

Preşedintele Christofias şi-a reiterat, la Bruxelles, dorinţa de a purta un dialog cu Ankara pe tema unei reunificări a insulei. Ultima tentativă întreprinsă în această direcţie a fost, în 2004, planul fostului secretar general al ONU, Kofi Annan. El a eşuat din cauza respingerii sale de către o mare majoritate a ciprioţilor grecofoni.

Printre susţinătorii planului s-a numărat şi Ioannis Kasoulides. "Am fost teribil de dezamăgit", spune el şi adaugă: "în condiţiile date nu am senzaţia că există şansa unei reunificări într-un viitor apropiat".

Motivul pentru care mulţi au respins planul lui Kofi Annan a fost teama că responsabilii turci nu-şi vor respecta obligaţiile.