1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Criza din Ucraina: O cronologie a evenimentelor

Totul a început cu protestele contra preşedintelui de la Kiev, Viktor Ianukovici. Între timp, criza din Ucraina s-a transformat într-un conflict cu implicaţii globale.

Noiembrie 2013: Fostul preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, respinge în mod surprinzător semnarea Acordului de Asocierere cu UE, negociat încă din 2007, orientându-se spre Rusia. Decizia liderului de la Kiev declanşează ample proteste în Ucraina.

Decembrie 2013: Demonstraţiile contra preşedintelui Ianukovici iau amploare, concentrându-se în Piaţa Indepdendenţei din Kiev, Maidan. Protestatarii ocupă primăria şi Casa Sindicatelor din capitala ucraineană. În confruntarea cu poliţia sunt rănite numeroase persoane.

Ianuarie 2014: Parlamentul ucrainean adoptă o serie de legi, menite a îngrădi dreptul la demonstraţie. În acelaşi timp sunt înăsprite pedepsele cu închisoarea aplicate opozanţilor care ocupă clădiri guvernamentale. Măsurile dure la adresa demonstranţilor dau naştere la un nou val de proteste. Sute de mii ies în stradă. Guvernul intervine contra demonstranţilor cu unităţi speciale. Se produc ciocniri puternice între opoziţie şi forţele de securitate. La finele lunii ianuarie, guvernul se arată dispus să renunţe la o parte din măsurile punitive adoptate contra demonstranţilor. Parlamentul decide amnistierea opozanţilor arestaţi, solicitând în schimb demonstranţilor să pună capăt blocadelor pe străzi şi eliberării clădirilor asediate.

Proteste gegen Russland auf dem Maidan 02.03.2014

Proteste masive pe Maidan

Februarie 2014: Operaţiunile forţelor de securitate contra demonstranţilor devin din ce în ce mai brutale. Cunoscutul campion mondial la box, Vitali Kliciko, devine o figură carismatică a mişcării de opoziţie din Ucraina.

20 februarie: La Kiev, violenţele escaladează. Poliţia deschide focul asupra demonstranţilor. 80 de persoane îşi pierd viaţa. Miniştrii de externe ai Germaniei, Franţei şi Poloniei îşi încep misiunea de mediere.

21 februarie: Guvernul şi opoziţia încep negocierile cu medierea UE şi Rusiei. Preşedintele Ianukovici anunţă organizarea de alegeri anticipate şi anunţă revenirea la Constituţia din 2004, care prevede prorogative reduse pentru preşedinte. Mulţi opozanţi nu acceptă propunerile lui Ianukovici şi cer demisia imediată a acestuia. Devine limpede că mişcarea de protest e formată din diferite grupări, între care şi forţe ultranaţionaliste. Vitali Kliciko, Oleg Tiagnibok şi Arseni Iaţeniuk semnează un compromis negociat cu Ianukovici. Cu toate acestea, protestele de pe Maidan continuă.

22 februarie: Parlamentul decide prin vot majoritar demiterea preşedintelui Viktor Ianukovici, reproşându-i-se abuz de putere. Se hotărăşte totodată organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate la 25 mai. Ianukovici dispare fără urmă. După doi ani şi jumătate petrecuţi după gratii, Iulia Timoşenko e eliberată din închisoare. O zi mai târziu, legislativul de la Kiev îl desemnează pe Alexander Turcinov drept preşedinte interimar. Acesta anunţă promovarea unei politici pro-occidentale. Ex-preşedintele Ianukovici se refugiază în Rusia. În Ucraina e acuzat de crime în masă.#bbbig#

27 februarie: Politicianul pro-european, Arseni Iaţeniuk, devine şeful guvernului interimar de la Kiev. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ordonă ample manevre militare la frontierea cu Ucraina. La capătul confruntărilor dintre adepţii şi adversarii noii conduceri de la Kiev, miliţii pro-ruse ocupă sediul Guvernului şi Parlamentul din Simferopol, capitala peninsulei Crimeea. Mii de tătari crimeeni demonstrează contra scindării Ucrainei, în timp ce protestatarii pro-ruşi cer alipirea Crimeei la Rusia.

Începutul lunii martie: Bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme fără însemne naţionale preiau controlul asupra unor puncte strategice din peninsulă. Potrivit Kievului, Rusia staţionează mii de soldaţi în Crimeea. Se decide ca referendumul privind viitorul statut al Crimeei să aibă loc ceva mai devreme, la 30 martie. În pofida masivelor poteste din occident, Rusia continuă staţionarea de trupe în Crimeea. UE şi SUA ameninţă Moscova cu sancţiuni. Plebiscitul se desfăşoară şi mai devreme, pe 16 martie.

16 martie: Controversatul referendum relevă că majoritatea doreşte o separare a Crimeei de Ucraina. Puţin mai târziu, preşedintele Rusiei semnează un tratat, care prevede primirea peninsulei în Federaţia Rusă.

Referendum auf der Krim

Referendumul din Crimeea

24 martie: În contextul anexării Crimeei, Rusia este exclusă din grupul G8 şi se contramandează summitul care ar fi urmat să aibă loc în iunie, la Soci. ONU condamnă alipirea Crimeei la Rusia, iar NATO sistează colaborarea cu Moscova.

Începutul lunii aprilie: Activişti pro-ruşi ocupă sedii administrative regionale din estul Ucrainei, de pildă la Doneţk şi cer organizarea unui referendum pe tema separării de Ucraina. NATO estimează că în regiunea de graniţă cu Ucraina s-ar afla până la 40.000 de militari ruşi. Moscova respinge acuzaţia. În schimb, avertizează Kievul să nu recurgă la forţă contra separatiştilor pro-ruşi. În caz contrar ar putea izbucni un război civil.

12 aprilie: Militanţi pro-ruşi în uniforme de camuflaj ocupă sediul poliţiei şi serviciului secret din Sloviansk, în estul Ucrainei. Şi în Kramatorsk şi Doneţk separatiştii preiau controlul asupra catierelor generale ale poliţiei. O zi mai trâziu, soldaţi ucraineni încep "operaţiunile anti-teoriste" la Sloviansk. Se înregistrează morţi şi răniţi.

25 aprilie: În apropiere de Sloviansk, opt observatori OSCE, între care patru germani, calificaţi drept 'prizonieri de război' sunt capturaţi de miliţii pro-ruse. UE şi SUA adoptă sancţiuni suplimentare contra Rusiei.

17 aprilie: La negocierile de la Geneva, cu participarea Ucrainei, Rusiei, Uniunii Europene şi a Statelor Untie, se convine asupra unui acord privind dezarmarea grupărilor ilegale şi abandonarea sediilor administrative ocupate de separatişti. Acordul n-a avut însă niciun efect.

1 mai: Separatiştii acupă sediul procuraturii din Doneţk. Au loc ciocniri puternice cu forţele de poliţie.

2 mai: Cea mai sângeroasă zi de la răsturnarea de la putere a preşedintelui Ianukovici. 9 persoane îşi pierd viaţa în timpul unei ofensive militare contra separatiştilor la Sloviansk. Militanţii pro-ruşi doboară două elicoptere de război ucrainene. Pe străzile oraşului portuar Odesa şi în timpul unui incendiu produs la Casa Sindicatelor sunt ucişi peste 40 de oameni.

3 mai: În urma intervenţiei unui mediator rus, separatiştii îi repun în libertate pe observatorii militari ai OSCE.

4 mai: Ofensiva trupelor guvernamentale contra separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei continuă. Se recapătă controlul asupra mai multor oraşe. Se înregistrează morţi şi răniţi. Între timp, separatiştii s-au baricadat în majoritate la Sloviansk. Soldaţii ucraineni au început operaţiunile de încercuire a oraşului.