Credibilitatea Germaniei în pericol?
22 ianuarie 2004Publicitate
Într-unul dintre cele mai spectaculoase procese economice din istoria Germaniei, s-au prezentat miercuri în faţa completului de judecată, la Düsseldorf, şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann împreună cu alţi cinci foşti manageri. Conform capetelor de acuzare, aceştia se fac vinovaţi de delapidare în directă legătură cu preluarea concernului Mannesmann de către Vodafone în anul 2000. La baza acuzaţiilor stau cele 57 milioane de euro, care au fost plătite ca şi compensaţii preşedinteluiconcernului din acea perioadă, Klaus Essner, şefului Consiliului de Administraţie, Joachim Funk, precum şi altor mangeri. Acuzarea cosideră sumele platite exagerate şi procedura acordării acestora ilegală.
Situaţia este clară şi nu poate fi pusă la îndoială de nici unul din cei implicaţi: banii au fost încasaţi. Consiliul de Administraţie, în care erau membri şi Josef Ackermann, şeful Deutsche Bank şi Klaus Zwickel, fostul şef al IG-Metall - a decis şi aprobat aceste sume. Sub semnul întrebării sunt puse, însă, sumele în sine, precum şi legalitatea acordării lor. Îmbogăţirea nejustificată în dauna acţionarilor, explică termenul de delapidare. Şi aceasta este o infracţiune care trebuie judecată ca atare. Cam aşa argumentează, în linii mari, Procuratura din Düsseldorf începerea urmăririi penale.
Poziţia apărării este şi ea cât se poate de fermă. Fostul şef al concernului, Klaus Essner, împreună cu restul celor acuzaţi, au reuşit prin opunerea unei rezistenţe faţă de preluarea Mannesmann de către Vodafone, dublarea valorii acţiunilor la Bursă. Ceea ce Consiliul de Administraţie a aprobat cu titlul de plată compensatorie este ridicol, comparativ cu sumele mult mai mari obişnuite în astfel de situaţii la nivel internaţional, iar acţionarii au obţinut de o sută de ori mai mult decât aceste compensaţii. Care este atunci paguba suferită de cei din urmă? Poziţia preşedintei completului de judecată nu poate fi de invidiat. Jurista evoluează pe un teren necunoscut. Drept penal împotriva dreptului acţionarilor, ce este meritat şi ce este legitim - sunt doar câteva din aspectele care vor favoriza interpretările cele mai diverse. Judecătoarei îi va fi cu atât mai greu să ia o decizie, cu cât, chiar înainte de debutul procesului, mass-media a fost inundată de relatări şi comentarii, unele sugerând chiar ideea că de finalul procesului depinde viitorul economic al Republici Federale Germania. Pe banca acuzării domneşte nu doar sentimentul lipsei de vinovăţie, ci, mai mult, foştii manageri se consideră victime ale Procuraturii în goana acesteia după publicitate.
În sine, disputa ar putea avea însă şi ceva pozitiv. Preşedinţii şi şefii concernelor din Germania ar trebui să adopte, după toată această rumoare, o politică a transparenţei la nivel decizional. Preluarea concernului de către Vodafone a avut loc în spatele uşilor închise. Reprezentanţii angajaţilor nu au avut nici o putere în timpul sedinţei Consiliului de Administraţie, şedinţă care a lăsat, la momentul respectiv, multe întrebări fără răspuns. Opinia publică a devenit mult mai sensibilă faţă de modul în care se desfăşoară procesul decizional în marile companii. Ea pretinde acum pe drept cuvânt deschidere şi tranparenţă din partea celor care au puterea şi aşteaptă din partea Consiliilor de Administraţie ducerea la bun sfârşit a misiunii pentru care sunt plătiţi: verificarea şi controlul hotărârilor luate de conducere.
Dacă "procesul Mannesmann" va contribui la o schimbare în atitudinea managerilor germani, care în viitor ar trebui să ţină cont şi de factorii morali şi etici în luarea deciziilor, atunci societatea va avea numai de câştigat. Mai mult chiar, economia germană va ieşi ea însăşi invingătoare.
Situaţia este clară şi nu poate fi pusă la îndoială de nici unul din cei implicaţi: banii au fost încasaţi. Consiliul de Administraţie, în care erau membri şi Josef Ackermann, şeful Deutsche Bank şi Klaus Zwickel, fostul şef al IG-Metall - a decis şi aprobat aceste sume. Sub semnul întrebării sunt puse, însă, sumele în sine, precum şi legalitatea acordării lor. Îmbogăţirea nejustificată în dauna acţionarilor, explică termenul de delapidare. Şi aceasta este o infracţiune care trebuie judecată ca atare. Cam aşa argumentează, în linii mari, Procuratura din Düsseldorf începerea urmăririi penale.
Poziţia apărării este şi ea cât se poate de fermă. Fostul şef al concernului, Klaus Essner, împreună cu restul celor acuzaţi, au reuşit prin opunerea unei rezistenţe faţă de preluarea Mannesmann de către Vodafone, dublarea valorii acţiunilor la Bursă. Ceea ce Consiliul de Administraţie a aprobat cu titlul de plată compensatorie este ridicol, comparativ cu sumele mult mai mari obişnuite în astfel de situaţii la nivel internaţional, iar acţionarii au obţinut de o sută de ori mai mult decât aceste compensaţii. Care este atunci paguba suferită de cei din urmă? Poziţia preşedintei completului de judecată nu poate fi de invidiat. Jurista evoluează pe un teren necunoscut. Drept penal împotriva dreptului acţionarilor, ce este meritat şi ce este legitim - sunt doar câteva din aspectele care vor favoriza interpretările cele mai diverse. Judecătoarei îi va fi cu atât mai greu să ia o decizie, cu cât, chiar înainte de debutul procesului, mass-media a fost inundată de relatări şi comentarii, unele sugerând chiar ideea că de finalul procesului depinde viitorul economic al Republici Federale Germania. Pe banca acuzării domneşte nu doar sentimentul lipsei de vinovăţie, ci, mai mult, foştii manageri se consideră victime ale Procuraturii în goana acesteia după publicitate.
În sine, disputa ar putea avea însă şi ceva pozitiv. Preşedinţii şi şefii concernelor din Germania ar trebui să adopte, după toată această rumoare, o politică a transparenţei la nivel decizional. Preluarea concernului de către Vodafone a avut loc în spatele uşilor închise. Reprezentanţii angajaţilor nu au avut nici o putere în timpul sedinţei Consiliului de Administraţie, şedinţă care a lăsat, la momentul respectiv, multe întrebări fără răspuns. Opinia publică a devenit mult mai sensibilă faţă de modul în care se desfăşoară procesul decizional în marile companii. Ea pretinde acum pe drept cuvânt deschidere şi tranparenţă din partea celor care au puterea şi aşteaptă din partea Consiliilor de Administraţie ducerea la bun sfârşit a misiunii pentru care sunt plătiţi: verificarea şi controlul hotărârilor luate de conducere.
Dacă "procesul Mannesmann" va contribui la o schimbare în atitudinea managerilor germani, care în viitor ar trebui să ţină cont şi de factorii morali şi etici în luarea deciziilor, atunci societatea va avea numai de câştigat. Mai mult chiar, economia germană va ieşi ea însăşi invingătoare.
Publicitate