1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Creştin-democraţii între corporatism şi etica socială

Există în România o creştin-democraţie care nu pare să manifeste nicio simpatie faţă de ideea de justiţie socială, preferând să cultive o perspectivă tipică liberalismului.

default

Profesorul de filosofie, Andrei Marga, fost ministru al Educaţiei, a publicat joi un articol (în cotidianul.ro) în care încearcă să combată judecata potrivit căreia creştinismul priveşte mereu dincolo de problematica socială. Andrei Marga se referă cu precădere la o carte recentă a cardinalului catolic Reinhard Marx, “A fi creştin înseamnă a fi politic”, din care reia câteva judecăţi reprezentative. “Credinţa, scrie prelatul catolic, nu trebuie să se limiteze la aparente întrebări teologice, ci are de abordat, de asemenea, temele dreptăţii sociale şi mesajul despre eliberarea şi demnitatea omului”. În consecinţă oamenii bisericii ar trebui să răspândească nu doar o morală individuală, ci şi să cultive “etica socială”, susţinând apariţia unor instituţii care să corespundă opţiunilor etice de bază ale Bibliei.

Andrei Marga are însă grijă să arate că Reinhard Marx susţine proprietatea privată, dar recomandă lupta contra instrumentării acesteia ca scop în sine.

În context românesc, articolul lui Andrei Marga (militant PNL) este cu siguranţă şi o polemică cu dreapta guvernamentală şi cu deosebire cu aceia care au arborat o identitate creştin-democrată. Deşi sursele sale sunt catolice, ar fi mai greu de descifrat o critică faţă de Biserica Ortodoxă, care în ultimii 10 ani a dezvoltat o misiune socială fără precedent şi care de altfel a manifestat simpatie faţă de manifestaţiile populare din ultima vreme. Dar o polemică discretă şi implicită cu Teodor Baconschi există cu siguranţă, căci în cadrul Fundaţiei pe care o conduce domină, aşa zicând, preocupările liberale. Este foarte adevărat că Fundaţia Creştin-Democrată s-a orientat explicit în ultima vreme către filonul popular al economiei, (întreprinderile mici şi mijlocii), căutând împreună cu partenerii germani şi italieni soluţii la încurajarea acestui sector. (vezi conferinţa din 28 martie, “IMM-urile un model de dezvoltare”). Dar pe de altă parte există o mare fractură între declaraţii şi fapte. Guvernul Boc şi apoi guvernul Ungureanu au fost preocupate cu precădere să atragă marile investiţii şi s-au orientat către marile corporaţii care au dat tonul inclusiv în ceea ce priveşte legislaţia cu impact asupra economiei. În plus, între ceea ce face Fundaţia Creştin-Democrată şi politicile guvernului nu pare să existe niciun canal de comunicare.

Aspectul decisiv este legat însă de modul în care membrii FC-D au tratat problema “eticii sociale”. Liberali sută la sută, creştin-democraţii guvernamentali au vituperat lenea şi cerşetoria, militând explicit în favoarea “oamenilor puternici”. Se vede, aşadar, dacă nu o doctrină, cel puţin o sensibilitate foarte diferită şi care, la drept vorbind, nu comunică deloc nici cu spiritul creştin-ortodox dominant în societatea românească. Mai degrabă corporatişti decât mici întreprinzători, creştin-democraţii oficiali din România nu se întâlnesc mai deloc cu “baza” societăţii acolo unde se nasc ideile politice “populare”. Nici dacă privim lucrurile în detaliu nu găsim prea multe puncte de convergenţă. De exemplu militanţii proeminenţi ai Fundaţiei Creştin-Democrate (cu excepţia mereu notabilă a lui Teodor Paleologu) nu au încercat niciodată să se opună proiectului minier de la Roşia Montana. De asemenea ei nu au luat niciodată apărarea săracilor, nu au promovat nicio idee menită să le vină acestora în ajutor, adoptând ţinuta rigidă şi tonul rece al marilor finanţişti. Este, fireşte, dreptul lor să ducă politica pe care o consideră potrivită, dar este de subliniat faptul că politica aceasta nu manifestă nicio preocupare faţă de etica socială.

Prin urmare, dezbaterea pe care o deschide Andrei Marga poate fi citită în cheie partizană, căci ea pare să definească o creştin-democraţie la stânga (USL), prin opoziţie cu creştin-democraţia instituită la dreapta (PDL), dar ea are în primul rând o importanţă de ordin general, căci provoacă mediul politic românesc în întregul lui să regândească tema creştinismului şi a raporturilor sale cu politicul.