Cota unică - exemplul de succes al Europei de Est

Sună fascinant, chiar dacă nu se mai ştie cine a venit cu cifra aceasta impresionantă. Legile fiscale devin tot mai complexe şi complicate, ceea ce nu le face însă şi juste. Pentru a simplifica, economiştii americani Robert Hall şi Alvin Rabuska au cerut o singură taxă de impozitare, fără excepţii. În Statele Unite, taxa unică nu a fost introdusă niciodată, dar ea a înregistrat un real succes în Europa de Est.

O singură taxă, fără excepţii, fără categorii sau regiuni favorizate. Astfel, baza de impozitare a statului creşte, iar acesta poate să scadă corespunzător nivelul de impozitare. Şi profesorul Winfried Fuest, de la institutul german de economie de la Köln, consideră fascinantă ideea taxei unice:

”Excepţiile din legile fiscale, deşi sunt tot mai puţine în prezent, favorizează întotdeauna un anumit grup. De exemplu, agricultura sau industria mineritului. Din această perspectivă, excepţiile sunt injuste. Dacă acestea ar fi eliminate, statul şi-ar extinde baza de impozitare şi ar putea să colecteze bani mai mulţi, tocmai reducând nivelul taxelor."

Succesul esteuropean

În Europa Centrală şi de Est, cota unică a înregistrat un adevărat succes în ultimii ani. Primele ţări care au aplicat-o au fost estonia şi Lituania, în 1994, urmate ulterior de Letonia, Rusia, Serbia, Ucraina, Slovacia, Georgia, România, Ungaria şi Cehia. Cel mai ridicat nivel unic de impozitare este în Lituania, 33%, în timp ce cotele cele mai scăzute sunt în Serbia, 14%, Rusia şi Ucraina, 13, Georgia, doar 12 procente.

Profesorul Fuest apreciază că aproape toate ţările care au introdus cota unică au înregistrat evoluţii pozitive, mai puţin Ungaria, unde se analizează în prezent o majorare a impozitelor. El subliniază că statele unde cota unică este scăzută compensează prin taxe de consum mai mari. În majoritatea ţărilor amintite, taxa pe valoarea adăugată, de exemplu, depăşeşte 20%, în timp ce în Germania ea abia va ajunge la 19 procente după ce va fi mărită de la 1 ianuarie.

Germania pe calea către o cotă unică

Şi în Germania s-a discutat mult despre o cotă unică. Profesorul Paul Kirchhof, de la Heidelberg, propusese o taxă unică de 25% aplicată tuturor tipurilor de venituri. S-a renunţat însă repede la această idee, după ce institutul de cercetare economică de la Berlin a calculat că o astfel de cotă de impozitare ar duce la colectări mai mici cu 30 de miliarde de euro, chiar 44 de miliarde, potrivit unor specialişti federali sau la nivel de landuri. Profesorul Fuest îi ia apărarea lui Kirchhof:

”Pe Kirchhof lumea l-a înţeles greşit. El a propus un sistem progresiv de impozitare, cu doar 2-3 trepte. O progresie indirectă, care presupunea impozite mai mari la venituri mai mari. Familiile cu venituri de până la 36.000 de euro pe an, cu doi copii, nu plăteau deloc impozite. În comparaţie cu situaţia de astăzi, ar fi fost un pas înainte în privinţa dreptăţii sociale.”

Deşi modelul Kirchhof nu a avut sprijin politic în Germania, actualul ministru de finanţe nu se poate sustrage tendinţei generale de reducere a fiscalităţii. Impozitele mari sperie investitorii, în timp ce taxele mici îi atrag. Ministrul Peer Steinbrück poate fi deranjat de competiţia globală de micşorare a taxelor, dar nu o poate împiedica.

”Germania va merge şi ea pe acest drum. Chiar dacă mai ezitant la început, conceptul de reducere a taxelor şi-a făcut intrarea şi în politica germană. S-a vorbit deja în coaliţia guvernamentală despre micşorarea impozitelor, ca preţ al globalizării şi ca rezultat al concurenţei la nivel mondial. Subiectele economice sunt întotdeauna sensibile. Lumea este însă în curs de globalizare, iar politica unui stat trebuie adaptată ca atare.”